Afaceri
Sute de milioane pentru stadioane goale | JiulAZI
Tencuială căzută, infiltraţii, crăpături, praf şi gunoaie. Aşa arată azi stadionul din Piatra Neamţ, care fusese modernizat în urmă cu circa un deceniu, după o investiţie de şase milioane de euro a primăriei din localitate. În primii ani, el a găzduit, pe lângă partidele din Liga 1 ale clubului Ceahlăul, diverse meciuri internaţionale, inclusiv ale echipei României. Însă problemele financiare au făcut ca echipa nemţeană să ajungă în ligile inferioare (ea a promovat de curând în Liga a 3-a), iar lipsa de interes şi de finanţare au făcut ca arena de 18.000 de locuri să se degradeze. Iar în tribunele altădată pline se adună astăzi numai câteva sute de spectatori. „Jumătate dintre ei nici nu plătesc bilete, au tot felul de aranjamente, aşa că veniturile de pe urma stadionului sunt nesemnificative”, ne spune unul dintre puţinii suporteri care mai vin pe arena de sub Pietricica la fiecare meci.
Un caz încă şi mai ciudat este cel de la Ploieşti: reconstruit de la zero în perioada 2009-2011 după o investiţie de circa 18 milioane de euro şi după ce a găzduit pe 5 iunie meciul amical România-Finlanda, stadionul „Ilie Oană” nu a primit la finele lui iulie certificatul de securitate. „Acesta este un document obligatoriu ce trebuie obţinut de către fiecare administrator de bază sportivă şi care atestă faptul că respectivul teren îndeplineşte condiţiile necesare pentru desfăşurarea de competiţii, în termenii stabiliţi de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Jandarmerie şi Direcţia de Sănătate Publică. În cazul stadionului «Ilie Oană», această certificare ar fi trebuit obţinută de către Clubul Sportiv Municipal Ploieşti”, au explicat oficialii Petrolul Ploieşti. Media a scris că autorizaţiile necesare nu au fost emise după ce au fost constatate probleme la sistemul de turnicheţi, la căile de acces şi evacuare a spectatorilor, dar şi la delimitarea zonei pentru suporterii echipei adverse. Aparent chestiunile nu sunt noi, dar administratorul arenei amână să le rezolve de mai mulţi ani.
Investiţie degeaba?
Spre deosebire de Petrolul Ploieşti, care, deşi a jucat în sezonul 2016/2017 în Liga a 4-a şi în sezonul trecut în Liga a 3-a, promovând de curând în Liga a 2-a, a atras aproape la fiecare meci acasă câteva mii de spectatori (recordul fiind de aproape 14.000 la meciul din 2017 cu Dentas Tărtăşeşti), alte cluburi care au – sau vor avea în curând – la dispoziţie stadioane noi şi moderne nu reuşesc să treacă de câteva sute de spectatori pe meci. Este, de exemplu, cazul celor de la Pandurii Târgu Jiu. Echipa a jucat în Liga a 2-a în sezonul trecut şi, potrivit presei sportive, a atras în medie 289 de spectatori la fiecare partidă disputată. Mai mult, clubul este în insolvenţă şi nu este exclusă intrarea sa în faliment.
Cu toate acestea, în Târgu Jiu se construieşte în prezent unul dintre cele mai moderne stadioane din ţară, cu parcare subterană, hotel cu 30 de camere, zonă de shopping sub tribuna oficială, pistă de atletism, două tabele de marcaj şi tribune acoperite complet. Investiţia, de circa 22 de milioane de euro, se face din bani de la bugetul de stat şi s-a confruntat deja cu primele probleme încă înainte de inaugurare: amânări peste amânări (arena nu este gata, deşi iniţial trebuia inaugurată în 2016) şi probleme la acoperiş, care a cedat în urma ploilor puternice din această vară. Mai mult, pentru finalizarea lucrărilor mai e nevoie de circa două milioane de euro. „Totul este aprobat la nivel de minister. Mai trebuie să apară hotărârea de Guvern cu alocarea sumei (…) ca, mai departe, să se organizeze licitaţia şi, după licitaţie, să treacă la treabă constructorul”, explica în această vară pentru presa locală senatorul de Gorj Florin Cârciumaru.

Semne de întrebare
Potrivit informaţiilor publicate în mass-media, noul stadion din Turnu Măgurele, inaugurat în urmă cu câteva luni, a costat circa trei milioane de euro. El are 1.700 de locuri, instalaţie de nocturnă şi este dotat şi cu spaţii de cazare, spaţii pentru recuperare fizică, bucătărie şi sală de mese. Asta în condiţiile în care echipa din localitate joacă în Liga a 3-a şi are, în medie, 100 de spectatori pe meci.
Tot în Teleorman, de această dată în oraşul reşedinţă de judeţ, Alexandria, este în derulare proiectul de construcţie a unui nou stadion. Acesta ar urma să aibă 5.500 de locuri cu spaţii pentru sportivi, oficiali şi presă şi să fie dotat şi cu un hotel cu 40 de camere cu paturi duble şi baie proprie, zonă de recepţie, restaurant, spaţii de recuperare pentru sportivi şi spa. Investiţia, de circa 12 milioane de euro, ar urma să fie finanţată de la bugetul de stat. Problema este că echipa din localitate, FCM Alexandria, evoluează de ani buni în Liga a 3-a şi atrage în medie câteva sute de spectatori pe meci. Nici nu e de mirare, de altfel, având în vedere lipsa de interes tot mai mare a publicului faţă de fotbalul românesc, dar şi faptul că oraşul este unul mic (puţin peste 40.000 de locuitori). Dincolo de oportunitate, experţii au criticat şi costul investiţiei. După cum s-a arătat, un stadion de atletism cu capacitate similară se construia în Craiova la jumătate din preţ. Asta în timp ce la Arad un stadion cu peste 12.000 de locuri urma să coste sub 12 milioane de euro.
Un caz fericit
Nu la fel de neinspirate s-au dovedit, totuşi, alte investiţii publice în zona sportului. În toamna anului trecut, lucrările la noul stadion din Craiova au fost finalizate. Arena, care a costat 240 de milioane de lei, are aproape 31.000 de locuri şi este dotată cu spaţii pentru sportivi (vestiare, săli de antrenament, cabinet medical, facilitaţi de recuperare, camere pentru cazare), pentru presă (tribună media, zonă de lucru pentru jurnalişti, sală de conferinţe, zonă flash interviu şi studiouri TV etc.), pentru administraţie (birouri, săli de şedinţă şi proiecţie, spatii de depozitare, vestiare etc.), dar şi cu spaţii de parcare. Stadionul a fost conceput pentru a putea găzdui meciuri din cadrul UEFA Champions League, UEFA Europa League şi Liga I, dar va putea fi folosit şi pentru alte sporturi: rugby, oină, hochei pe iarbă, minihochei sau fotbal american, sau pentru concerte, târguri, expoziţii ori alte evenimente culturale şi sociale.
Până în prezent, publicul craiovean pare să aprecieze arena. În ultima ediţie de campionat, echipa locală CS Universitatea Craiova a atras în medie circa 12.000 de spectatori la meciurile disputate acasă, situându-se pe primul loc în ţară la acest capitol. Mai mult, după inaugurarea noului stadion, echipa alb-albastră a avut o asistenţă medie de peste 18.000 de persoane pe partidă.
Alb şi negru
Despre stadionul cu peste 30.000 de locuri din Cluj, construit cu 45 de milioane de euro, părerile sunt împărţite. Pe de o parte, echipa de fotbal cu rezultate bune în ultimul deceniu este CFR Cluj, care are propria arenă la care nu vrea să renunţe. Asta în timp ce Universitatea Cluj, cea care utilizează Cluj Arena, joacă în Liga a 2-a (după ce în sezonul 2017/2018 a evoluat în Liga a 3-a) şi atrage cam două-trei mii de spectatori pe meci. De cealaltă parte se află, însă, restul evenimentelor pe care Clujul le poate găzdui datorită Cluj Arena. Festivalul Untold atrage între 70.000 şi 90.000 de spectatori pe zi, iar concerte precum cele susţinute de Depeche Mode, Scorpions sau Deep Purple au atras şi ele zeci de mii de spectatori fiecare.
La câţiva paşi de stadion se află Sala Polivalentă, care a costat şi ea peste 15 milioane de euro şi este astăzi cea mai mare din România. Pe arenă au fost organizate numeroase meciuri internaţionale de handbal, baschet, tenis sau box, dar şi zeci de evenimente culturale (printre care concertele lui James Blunt, Joe Satriani, Jose Carreras, Lara Fabian, Sting sau Julio Iglesias), iar între inaugurarea din 2014 şi februarie 2018 evenimentele de aici au atras două milioane de spectatori.

Profitul, un vis frumos
Merită menţionat că firma Cluj Arena SA, deţinută de Consiliul Judeţean Cluj, a intrat în insolvenţă anul trecut cu datorii de circa 26 de milioane de lei către bugetul de stat şi către primăria Cluj. Totul s-a întâmplat din cauza unei recalculări a TVA-ului, dar şi din cauza unui control al Curţii de Conturi care a stabilit (inclusiv retroactiv, pentru perioada 2011-2014) taxe pe clădire şi teren plus penalităţi în valoare de peste 15 milioane de lei. Asta în condiţiile în care stadionul generase venituri de puţin peste un milion de lei pe an. În consecinţă, în toamna lui 2016 Consiliul Judeţean a luat decizia rezilierii contractului de administrare a Cluj Arena şi preluarea administrării de către un departament al instituţiei. „Acele datorii vor urma regimul oricăror datorii pe care le are o societate care intră în procedura de insolvenţă. Stadionul nu va fi închis nici măcar o zi pentru că sunt competiţii, evenimente, deja sunt concerte anunţate”, explica la acel moment Alin Tişe, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj.
O ştire de anul trecut arăta că şi Sala Polivalentă din Cluj Napoca avea probleme financiare, înregistrând pierderi variind între 0,3 şi 1,7 milioane de lei în fiecare an de la inaugurare. Nici National Arena din Capitală nu o duce mai bine: după o investiţie de circa 250 de milioane de euro, aceasta a înregistrat între 2011 şi iulie 2017 venituri de circa 4,8 milioane de euro şi cheltuieli de aproximativ opt milioane de euro.
Trebuie subliniat, totuşi, că, indiferent de numărul de spectatori de la evenimentele sportive periodice şi chiar şi în condiţiile unui număr rezonabil de evenimente culturale găzduite, investiţia de zeci sau sute de milioane de euro într-un stadion sau o sală polivalentă nu prea poate fi amortizată. Cel puţin nu la actualul nivel al puterii de cumpărare, unde un bilet la un meci costă câţiva euro, iar intrarea la un concert se calculează în zeci de euro.
6 milioane de euro a costat în 2007 modernizarea stadionului Ceahlăul din Piatra Neamţ. După doar câţiva ani, echipa locală a ajuns în Liga a 4-a şi media de spectatori pe meci este azi de câteva sute
289 de spectatori pe meci este media înregistrată la partidele din Liga a 2-a a celor de la Pandurii Târgu Jiu. Clubul este în insolvenţă, însă statul îi construieşte un stadion nou de 24 de milioane de euro
12 milioane de euro urmează să coste noul stadion din Alexandria. Acesta va avea 5.500 de locuri şi un hotel cu 40 de camere. Echipa din localitate joacă în Liga a 3-a şi atrage în medie câteva sute de spectatori pe meci
(Articol publicat în ediţia revistei Capital de luni, 20 august 2018. Publicaţia este disponibilă la centrele de difuzare a presei din întraga ţară.)
Afaceri
Independența de ecosisteme: Cum să nu fii captivul unei platforme
Multe companii își construiesc prezența digitală pe platforme populare, fără să ia în calcul un aspect esențial: controlul. La început, aceste soluții par rapide și eficiente. În timp, limitele devin evidente.
Dependenta de un ecosistem închis poate afecta direct flexibilitatea, costurile și capacitatea de dezvoltare.
Ce înseamnă dependența de platformă
Dependența apare atunci când:
- nu ai acces real la cod
- funcționalitățile sunt limitate
- modificările depind de platformă
- costurile sunt impuse extern
În aceste situații, business-ul este legat de deciziile unui sistem asupra căruia nu are control.
Pentru companiile care urmăresc control total, o abordare bazată pe independenta digitala online oferă libertate reală de dezvoltare.
Limitările ecosistemelor închise
Platformele de tip „all-in-one” oferă simplitate, dar vin cu restricții:
- personalizare limitată
- integrare dificilă
- performanță controlată extern
- costuri variabile
Aceste limite apar odată cu creșterea business-ului.
Controlul asupra platformei
Un sistem propriu oferă:
- acces complet la cod
- posibilitatea de modificare
- integrare fără restricții
- adaptare rapidă
Acest control devine esențial în proiecte serioase.
Impactul asupra costurilor
Dependenta de platforme externe poate genera:
- taxe lunare
- costuri suplimentare pentru funcționalități
- limitări care impun upgrade-uri
Pe termen lung, costurile cresc.
Scalabilitatea
Platformele standard nu sunt construite pentru nevoi specifice.
Când business-ul crește:
- apar limitări
- performanța scade
- extinderea devine dificilă
Un sistem independent permite scalare fără blocaje.
Greșeli frecvente
Cele mai întâlnite:
- alegerea unei platforme doar pentru simplitate
- ignorarea limitărilor pe termen lung
- lipsa unei strategii
- focus pe costul inițial
Aceste decizii afectează dezvoltarea.
Diferența dintre rapid și sustenabil
O platformă rapidă de implementat nu este neapărat eficientă pe termen lung.
Un sistem bine construit necesită mai mult timp, dar oferă stabilitate și control.
Integrarea cu alte sisteme
Business-urile moderne au nevoie de integrare:
- CRM
- sisteme interne
- aplicații externe
Platformele limitate fac aceste integrări dificile.
Libertatea de dezvoltare
Independența înseamnă posibilitatea de a decide:
- cum evoluează platforma
- ce funcționalități sunt adăugate
- cum este optimizată
Această libertate este esențială.
Alegerea corectă
Decizia nu este despre tehnologie, ci despre control.
Companiile care își păstrează independența digitală pot crește fără limitări impuse extern.
Afaceri
CONSTRUCȚIILE SUSTENABILE ȘI REZILIENȚA: BĂNCILE ȘI ASIGURATORII – PARTENERI CHEIE LA NIVEL GLOBAL
În contextul unor fenomene meteorologice extreme din ce în ce mai frecvente, construcțiile sustenabile devin treptat o temă centrală pentru managementul riscurilor, reziliența teritorială și conservarea valorii economice și a activelor — depășind sfera performanței de mediu.
Ediția 2026 a Barometrului Construcțiilor Sustenabile, publicat de Observatorul pentru Construcții Sustenabile al Saint-Gobain, evidențiază totuși o discrepanță persistentă: deși actorii financiari recunosc importanța adaptării și a rezilienței mediului construit, integrarea acestora în deciziile de investiții, finanțare și asigurare rămâne limitată, din cauza beneficiilor insuficient demonstrate.
Băncile și asiguratorii: un nivel consistent, dar incomplet de conștientizare
Pentru prima dată de la lansarea sa în 2023, Barometrul Construcțiilor Sustenabile include un studiu calitativ internațional, axat pe adaptare și reziliență, realizat în rândul celor care activează în sectorul financiar – bănci comerciale, bănci de dezvoltare și asiguratori.
Această nouă componentă completează sondajul cantitativ internațional realizat anual (4.800 de actori implicați și 30.000 de cetățeni din 30 de țări).
Rezultatele arată că adaptarea la schimbările climatice și reziliența câștigă teren peste tot: atât în rândul actorilor financiari, cât și al celorlalți factori implicați (26% dintre mențiuni, în creștere cu 5 puncte față de 2025, după un avans deja semnificativ în anul precedent) și al cetățenilor intervievați.
Aceste dimensiuni se referă la capacitatea clădirilor și infrastructurii de a face față riscurilor climatice, de a absorbi șocurile și de a-și păstra valoarea în timp. Cu toate acestea, ele întâmpină încă dificultăți în a deveni criterii de structură în modelele economice și rămân greu de transpus operațional în deciziile privind creditarea sau alocarea capitalului.
Obstacolul principal: lipsa unei rentabilități demonstrate a investiției
Toți actorii consultați în cadrul Barometrului sugerează aceeași explicație: necesitatea de a demonstra clar rentabilitatea investițiilor în proiecte de adaptare și reziliență.
Spre deosebire de reducerea emisiilor de CO₂, care beneficiază de indicatori larg standardizați, reziliența se bazează pe beneficii pe termen lung, tratate probabilistic și adesea indirecte: reducerea pierderilor viitoare, continuitatea activității și conservarea valorii activelor.
Ca urmare, costurilor imediate și vizibile, uneori semnificative, le sunt contrapuse beneficii mai difuze, care sunt încă insuficient integrate în modelele financiare și de asigurare.
Transformarea rezilienței într-un atu economic
Pentru a accelera transformarea sectorului și tranziția către construcții sustenabile, este acum urgent ca reziliența să fie transformată într-un motor al performanței economice, al competitivității și al reducerii riscurilor.
Barometrul arată că 47% dintre actorii implicați consideră că domeniul construcțiilor sustenabile creează mai multă valoare decât construcțiile tradiționale — o evaluare care rămâne totuși prea fragilă, în special în Europa și regiunea Asia-Pacific.
În plus, trei pârghii cheie se conturează pentru a consolida sprijinul celor mai reticenți respondenți (6% dintre actorii implicați) în vederea continuării dinamicii în construcțiile sustenabile:
- concretizarea beneficiilor;
- garantarea performanței reale pentru utilizatori;
- demonstrarea competitivității economice a soluțiilor.
Instituțiile financiare joacă un rol esențial
În acest context, băncile și asiguratorii ocupă o poziție strategică: prin integrarea mai sistematică a aspectelor legate de adaptare și reziliență în procesele lor decizionale, pot juca un rol decisiv în trecerea de la o simplă ambiție comună la transformarea la scară largă a sectorului construcțiilor.
Acest lucru necesită progrese pe mai multe planuri:
- dezvoltarea unor repere și standarde mai operaționale;
- o mai bună transpunere financiară a riscurilor fizice;
- structurarea unor instrumente financiare adaptate;
- integrarea mai sistematică a rezilienței în evaluarea proiectelor și a portofoliilor.
Percepția domeniului construcțiilor sustenabile în România
Unul dintre rezultatele relevante pentru România evidențiază un nivel ridicat de familiaritate cu conceptul de construcții sustenabile printre actorii din sector. La nivel global, gradul de familiarizare cu acest concept s-a stabilizat în 2026: 67% dintre părțile interesate declară că înțeleg în mod clar ce presupune, iar 94% au auzit cel puțin o dată de construcțiile sustenabile. În acest context, România se remarcă printr-un nivel de informare semnificativ, 86% dintre respondenții din domeniu declarând că sunt familiarizați cu acest concept, comparativ cu media europeană de 69%.
Nivelul de familiarizare cu construcțiile sustenabile este ridicat în România și în rândul populației generale, unde 65% dintre respondenți declară că sunt familiarizați cu acest concept. Prin comparație, nivelul mediu global e de 39%, cel european e de 33%, în timp ce în alte piețe europene, precum Republica Cehă, acest procent scade la doar 14%, evidențiind un decalaj major de informare la nivel regional.
În ciuda unui nivel ridicat de familiarizare cu conceptul de construcții sustenabile, respondenții români care au o legătură cu domeniul au o înțelegere mai scăzută a elementelor concrete care definesc acest concept, comparativ cu media europeană. Doar 44% asociază construcțiile sustenabile cu reducerea amprentei de carbon a clădirilor, față de 69% la nivel european. Diferențe semnificative se observă și în cazul altor practici esențiale: utilizarea materialelor locale (31% vs. 56%), prioritizarea renovării clădirilor existente (31% vs. 59%), reutilizarea materialelor (39% vs. 69%) și reciclarea acestora (34% vs. 67%). Aceste decalaje indică o nevoie clară de aprofundare a înțelegerii operaționale a sustenabilității în sectorul construcțiilor din România.
Publicul din România manifestă un nivel ridicat de susținere pentru dezvoltarea construcțiilor sustenabile. Astfel, 72% dintre respondenți consideră că a construi mai sustenabil reprezintă o prioritate clară, comparativ cu 63% la nivel global. Acest rezultat indică un nivel puternic de așteptare din partea populației și poziționează România printre piețele în care presiunea publică poate accelera adoptarea practicilor sustenabile în sectorul construcțiilor.
În ansamblu, datele pentru România arată că piața locală beneficiază de un context favorabil: interesul public este puternic, iar gradul de familiarizare cu tema este ridicat. Următoarea etapă pentru accelerarea transformării sectorului este însă consolidarea înțelegerii concrete a ceea ce presupun, în practică, construcțiile sustenabile.
Cea de-a 4-a ediție completă a Barometrului Construcțiilor Sustenabile este disponibilă pe saint-gobain.com. De reținut că este necesară completarea unui formular scurt pentru a accesa versiunea integrală.
Afaceri
Românii încep să calculeze corect: locuința „verde” nu mai e un moft, ci o investiție care se plătește singură
Interesul pentru locuințe eficiente energetic crește vizibil, dar decizia finală rămâne blocată de percepția costului inițial.
Datele indică, însă, o schimbare de mentalitate. În timp ce studiile internaționale arată că doar o treime dintre proiectele de construcții sustenabile ajung să fie implementate, în România există deja comunități care trăiesc de peste un deceniu beneficiile reale ale locuirii verzi.
Piața rezidențială din România intră într-o etapă de maturizare în care criteriul dominant începe să se schimbe: de la „cât costă casa” la „cât costă să trăiești în ea.”
Tot mai mulți români încep să înțeleagă impactul direct al eficienței energetice asupra bugetului personal. Un studiu recent arată că 77% dintre proprietari au investit deja în ultimii ani în măsuri de eficiență energetică, principalul motiv fiind reducerea costurilor lunare.
În paralel, 80% dintre români evaluează o locuință, în funcție de costurile de întreținere, nu doar de prețul de achiziție, iar eficiența energetică a devenit un criteriu esențial pentru două treimi dintre cumpărători. Această schimbare de perspectivă vine pe fondul unei realități dure: fondul locativ din România este în mare parte învechit, cu aproximativ 70% dintre clădiri construite înainte de 1990, la standarde energetice scăzute. Practic, majoritatea locuințelor existente sunt ineficiente și costisitoare pe termen lung.
În acest context, diferența dintre locuințele tradiționale și cele eficiente energetic devine din ce în ce mai vizibilă în cifre concrete. Datele din piață arată că o locuință eficientă poate reduce consumul de energie chiar și cu până la 90% față de una convențională, ceea ce înseamnă economii anuale de ordinul miilor de euro.
Cu toate acestea, bariera psihologică rămâne puternică. Peste 70% dintre români nu intenționează să investească în sisteme moderne de încălzire, principalul motiv fiind costul inițial ridicat. Cu alte cuvinte, piața înțelege beneficiile, dar ezită în fața investiției.
Aici apare ruptura reală dintre intenție și acțiune.
În acest peisaj, dezvoltatori, precum Ecovillas, vin cu un model care mută discuția din zona teoretică în cea practică. Activă pe piață din 2014, cu sute de locuințe construite și livrate deja, compania este prima din România care a construit comunități bazate pe eficiență energetică și mentenanță minimă, folosind tehnologii precum pompe de căldură geotermale, ventilație cu recuperare de căldură și materiale fără emisii toxice.
“În unele cazuri, diferența de costuri de operare poate depăși 2.000 de euro pe an, iar pe termen mediu investiția inițială, mai mare cu 10–20% , începe să se amortizeze rapid”, afirmă reprezentanții Ecovillas.
Conceptul promovat de Ecovillas – „effortless maintenance living” – mută accentul de pe ideea de „eco” ca sacrificiu sau cost suplimentar, către ideea de timp câștigat și predictibilitate. Rezultatul nu este doar unul de mediu, ci unul economic: costuri de întreținere reduse și o predictibilitate a cheltuielilor pe termen lung, într-un context în care prețurile la energie au devenit volatile.
Ecovillas anunță planuri de dezvoltare de peste 50.000 de metri pătrați de locuințe în următorii ani, într-un efort care nu vizează doar extinderea, ci și educarea pieței.
„După 10 ani, putem vorbi despre sustenabilitate în termeni concreți, nu teoretici. Pentru clienții noștri, acest concept s-a tradus în costuri predictibile, autonomie și o calitate a vieții care nu depinde de fluctuațiile pieței energetice”, declară reprezentanții Ecovillas.
Exemplele concrete arată că, într-o locuință eficientă, consumul este mai redus decât într-o casă standard, deci chiar și în condiții de creștere a prețurilor la energie, acest lucru reduce impactul scumpirilor asupra bugetului familiei.
De exemplu, la o casă eficientă după standarde nZEB, de 134 mp utili, consumul mediu anual calculat pentru o familie cu 4 membrii – în care e asigurată încălzirea, răcirea locuinței, sistem de ventilație cu recuperare și apa caldă menajeră – este în jur de 4.500 kWh/an, ceea ce înseamnă un cost mediu de 5600 lei/an. În cazul unei case încălzită cu centrală pe gaz, cu tâmplărie obișnuită și fără izolație eficientă, costul poate ajunge la circa 10.000 lei/an. La o casă mai veche, diferențele pot fi mai mari.
În esență, schimbarea este deja în curs: românii nu mai cumpără doar metri pătrați, ci încep să cumpere costuri viitoare mai mici. Iar în momentul în care educația economică va ajunge din urmă interesul, locuințele verzi nu vor mai fi o alternativă, ci noul standard.
-
Uncategorizedacum 5 zileUn nou orizont terapeutic în diabetul de tip 2 la adolescenți: Semaglutida orală își confirmă eficacitatea superioară în studiile clinice
-
Afaceriacum o săptămânăCe tipuri de bluze de damă există și cum le diferențiezi corect?
-
Uncategorizedacum 7 zile„IMAGINE UNIVERSE” – Sînziana Mircea & Friends: concert extraordinar la Sala Radio din București pe 5 mai
-
Uncategorizedacum 7 zileHONOR aduce experiența de gaming și tehnologie la East European Comic Con 2026
-
Afaceriacum 6 zileCONSTRUCȚIILE SUSTENABILE ȘI REZILIENȚA: BĂNCILE ȘI ASIGURATORII – PARTENERI CHEIE LA NIVEL GLOBAL
-
Afaceriacum 6 zileRomânii încep să calculeze corect: locuința „verde” nu mai e un moft, ci o investiție care se plătește singură
-
Uncategorizedacum o săptămânăUn stil de viață mai bun: Samsung prezintă noile electrocasnice BESPOKE AI pentru bucătărie și casă, 2026
-
Afaceriacum 6 zileThe List Estates: Chiriile accelerează în 2026, în timp ce tranzacțiile de vânzare încetinesc pe fondul prudenței cumpărătorilor

