Connect with us

Exclusiv

COMUNICAT DE PRESA/NU IL MAI CRITICATI PE ADRIAN VAIDA CA EL SE CONFUNDA CU INSTITUTIA/NU MAI DEZVALUITI ILEGALITATILE SAVARSITE DE ACESTA SI COMPORTAMENTUL SAU IMORAL

Publicat

pe

Caz concret: Seful Antitero SRI Prahova, fostul procuror Gulianu Florin:

Unul din capetele de cerere ale acţiunii în contencios administrativ introdusă la Curtea de apel Ploieşti (a cărei soluţie la fost atacata cu recurs) a fost anularea, ca nelegal şi netemeinic, a Ordinului directorului SRI nr. DP 0207 din 23.06.2014 prin care a fost trecut in rezerva, din oficiu, din motive imputabile lui, întemeiat de intimatul SRI pe dispoziţiile art. 43, alin. 1, lit. b şi art. 85, alin. 1, lit. m si alin. 2 din Statutul cadrelor militare aprobat prin Legea nr. 80 / 1995, completată şi modificată.

Art. 41

(1)Trecerea cadrelor militare din activitate in rezerva sau direct in retragere, precum si chemarea din rezerva in activitate se fac dupa cum urmeaza:

  1. b) ceilalti ofiteri, prin ordin al ministrului apararii nationale;

Art. 85

(1)Ofiterii, maistrii militari si subofiterii in activitate pot fi trecuti in rezerva sau direct in retragere, dupa caz, in urmatoarele situatii:

  1. m) in cazul neavizarii in vederea acordarii autorizatiei de acces la informatii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori in cazul in care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar in conditiile legii;

(2) Trecerea in rezerva sau direct in retragere se face din oficiu, in conditiile prevazute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f), i1), l), m) si n), la propunerea consiliilor de judecata, in conditiile prevazute la alin. 1 lit. i) si j), iar, in celelalte conditii, la propunerea comandantilor unitatilor din care fac parte, inaintata ierarhic.

„Propunerea de trecere în rezervă nu a fost făcută de comandantul unităţii din care am făcut parte (Direcţia „K”, indicativ UM 0356 Bucureşti, unde fusesem mutat de la UM 0735 Ploieşti, după eliberarea din funcţia de şef Sector „Contraspionaj” şi pus la dispoziţie), ci de Direcţia generală de Securitate Internă Bucureşti (al cărei cadru militar nu eram), care, tot ea, a refuzat a-mi elibera avizul, întocmind un raport dual refuz aviz de a nu mi se revalida autorizaţia de acces la informaţii clasificate[1] – propunere trecere în rezervă. Nu mi s-au adus la cunoştinţă, nici verbal, nici în scris, considerentele de fapt şi temeiul de drept ale neacordării.

Deci, decizia nu mi s-a motivat.

A se reţine că acesta are caracterul tipic tot al unui act administrativ al unei institutii centrale în raport cu care nu am acces la justitie pentru a-l contesta.[2]

Pentru scrupulozitatea caracterizării / descrierii situaţiei mele concrete, evoc în plus că:

  • subsemnatul mă aflam în situaţia prevazuta de Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România aprobate prin HG nr. 585/2002 în

art. 167 din – (1) Revalidarea avizului privind accesul la informaţii clasificate presupune reverificarea persoanei deţinatoare a unui certificat de securitate/autorizaţie de acces in vederea menţinerii sau retragerii acesteia

şi a alin.

(2) Revalidarea poate avea loc la solicitarea unitaţii in care persoana isi desfasoara activitatea (s. n.), sau a ORNISS, în oricare din următoarele situatii, respectiv lit. b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizaţiei de acces deţinute anterior (s.n.).

 

Contextual, la particularitatea personalizată a subsemnatului, SRI se afla în etapa  obligatorie aplicarea a reglementărilor din Standardele aprobate prin HG nr. 585/2002,

Art. 152 (1) „Verificarea in vederea avizarii pentru accesul la informatii secrete de stat se efectueaza cu respectarea legislatiei in vigoare privind responsabilitatile in domeniul protectiei unor asemenea informatii, de catre urmatoarele institutii: a) Serviciul Roman de Informatii, pentru: – personalul propriu;…”

Sintagma „legislatiei in vigoare” din textul de mai sus se referă, în principal, la următoarele prevederi legale care, sub niciun motiv şi în nicio formă nu au fost incidente în cazul meu. Astfel, eu nu m-am incadrat (decât doar prin forţarea argumentării false şi abuzive de către SRI) în niciuna dintre situatiile enumerate la:

– art. 159 – „Urmatoarele situatii imputabile atat solicitantului, cat si sotului/sotiei sau concubinului/concubinei acestuia reprezinta elemente de incompatibilitate pentru acces la informatii secrete de stat:

  1. a) daca a comis sau a intentionat sa comita, a fost complice, a complotat sau a instigat la comiterea de acte de spionaj, terorism, tradare ori alte infractiuni contra sigurantei statului;
  2. b) daca a incercat, a sustinut, a participat, a cooperat sau a sprijinit actiuni de spionaj, terorism ori persoane suspectate de a se incadra in aceasta categorie sau de a fi membre ale unor organizatii ori puteri straine inamice ordinii de drept din tara noastra;
  3. c) daca este sau a fost membru al unei organizatii care a incercat, incearca sau sustine rasturnarea ordinii constitutionale prin mijloace violente, subversive sau alte forme ilegale;
  4. d) daca este sau a fost un sustinator al vreunei organizatii prevazute la lit. c), este sau a fost in relatii apropiate cu membrii unor astfel de organizatii intr-o forma de natura sa ridice suspiciuni temeinice cu privire la increderea si loialitatea persoanei.”

Si nici la:

art. 160 – Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la informatii secrete de stat oricare din urmatoarele situatii:

  1. a) daca in mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informatii cu relevanta in planul sigurantei nationale ori a mintit in completarea formularelor tip sau in cursul interviului de securitate;
  2. b) are antecedente penale sau a fost sanctionat contraventional pentru fapte care indica tendinte infractionale;
  3. c) are dificultati financiare serioase sau exista o discordanta semnificativa intre nivelul sau de trai si veniturile declarate;
  4. d) consuma in mod excesiv bauturi alcoolice ori este dependent de alcool, droguri sau de alte substante interzise prin lege care produc dependenta; e) are sau a avut comportamente imorale sau deviatii de comportament care pot genera riscul ca persoana sa fie vulnerabila la santaj sau presiuni;
  5. f) a demonstrat lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie; g) a incalcat reglementarile privind protectia informatiilor clasificate;
  6. h) sufera sau a suferit de boli fizice sau psihice care ii pot cauza deficiente de discernamant confirmate prin investigatie medicala efectuata cu acordul persoanei solicitante;
  7. i) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera vulnerabilitati exploatabile de catre serviciile de informatii ale caror interese sunt ostile Romaniei si aliatilor sai.

Pentru a decide sa nu-mi revalideze autorizatia de acces la informatii clasificate, SRI face, fals pro bono, o interpretare cazuala (ca forma a interpretarii oficiale), a normelor juridice incidente (art. 16 din HG nr. 585/2002), deslusind cerintele legii. Aceasta interpretare se refera, deci, la un anume caz concret.

Este cel putin inabil sa se sustina ca in luarea unor masuri institutionale, manageriale si de sanctionare disciplinara, poate exista subiectivism, tinzand, urmare interviului de securitate din iunie 2014, la recunoasterea ca „suspiciunea” are valoarea unei probe, considerand-o temei al retragerii / nerevalidarii avizului de securitate (considerand ca s-ar permite, din punct de vedere legal, luarea unor masuri bazate pe aprecieri subiective). Aprecierea unui fapt ca reprezentand o lipsa de loialitate, incorectitudine, necinste sau indiscretie a subsemnatului nu poate fi decat subiectiva, deoarece legea nu permite.

Aplicarea normei juridice nu se face aleatoriu si discretionar, potrivit parerii unuia sau altuia si nu permite, deci, subiectivism. Caracterul volitional al normei nu inseamna subiectivism, arbitrariu, ci forma subiectuala, adica, modul inerent subiectual in care o comanda sociala este asimilata de vointa legiuitorului si dobandeste prin aceasta expresie subiectuala; norma juridica este obiectiva prin modul ei de determinare si prin continutul reglementarii.

Tin a preciza ca, niciodata, suspiciunile nu constituie baza sanctionatorie ci, cel mult, temeiul declansarii unor verificari / investigatii. Pe de alta parte, in intreaga doctrina si practica juridica se vorbeste de obiectivitate in angajarea raspunderii juridice, niciunde si nicicand (poate, doar, in regimurile totalitare, dictatoriale si tarile bananiere), subiectivismului (atitudinii subiective) nu i se recunoaste niciun efect legal si nu poate fundamenta o decizie / ordin cu consecinte juridice. Suspiciunea (din faza initiala), trebuie sa se transforme in certitudine si trebuie sustinuta cu probe. Contrar, se ajunge, ca in cazul de fata (asa cum am aratat si sustin, in continuare, cu convingere si tarie), la aspecte inexistente, lipsite de orice suport faptic, pur si simplu inventate, fara legatura cu realitatea, ceea ce le confera un caracter absolut discretionar, iar inscrisul in care sunt cuprinse dobandeste si el caracterul unui inscris fals, ceea ce, cu prisosinta, este cazul in speta.

Actul de aplicare a normei juridice are valoarea unui fapt juridic, producand – in cazul de fata – initial modificarea, ulterior stingerea unui raport juridic (intre SRI si subsemnatul ofiter).

Imprejurarea (evocata de paratul SRI in raspunsul la intrebarea nr. 16 din Interogatoriu) potrivit careia am consimtit in formularul de securitate ca nerevalidarea avizului de securitate sa nu-mi fie motivata, este o dovada de crasa rea credinta.  Formularea este impusa prin lege, textul este preconstituit de Legea nr. 182/2002 si HG nr. 585/2002, astfel ca persoana supusa avizarii nu poate modifica enuntul, iar refuzul de a semna consimtamantul echivaleaza real cu riscul de a nu mai fi supus verificarilor de securitate si de a nu mai primi avizul sau revalidarea acestuia, dupa caz.

Formularea <<Sunt de acord ca neacordarea avizului de securitate sa nu-mi fie motivata>> din finalul Anexei 15 la HG nr. 585/2002  este nu numai neconstitutională, dar introducerea ei intr-un text de lege din anul de gratie 2002, ne intoarce in urma cu o jumatate de secol, in obsedantul deceniu al dictaturii proletariatului. Într-un text de act normativ nu se poate prestabili, indiferent de situaţie şi cu o opozabilitate erga omnes, obligaţia necondiţionată, absolută, a exprimării de către un cetăţean a unui acord de catre pentru ca un aviz să nu fie motivat, să nu i se comunice motivele şi nici să nu-l poată contesta (supune cenzurii unei instanţe de judecată), cu atât mai mult cu cât nu cunoaşte ce atacă în contencios („atacul în orb”). Acesta este un fel de fatalism legislativ, de genul „accept a priori orice act producator de efecte juridice lezante impotriva mea, chiar daca nu mi se motiveaza si imi mai şi restrânge / anulează anumite drepturi şi libertăţi fundamentale constituţionale.” O astfel de abordare în a legifera, lasă loc liberului arbitru în activitatea entitatilor cu atribuţii şi obligaţii în eliberarea /refuzul eliberării unor astfel de autorizaţii / certificate şi care vine in contradicţie cu chiar textul art. 28, alin. (5) din Legea nr. 182/2002 care vorbeşte de „retragere motivata”: „Neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivată (s. n.) a acesteia determina de drept interdicţia de acces la informaţii secrete de stat.”

Chiar dacă, ab adsurdo, am admite că legiuitorul a avut în vedere o nemotivare în materie, acesta s-a referit la situaţia iniţială (prima acordare de autorizaţie / certificat), iar nu şi la nemotivarea retragerii   / nerevalidării autorizaţiei   de acces   la   informaţii  clasificate. Cu alte cuvinte, este illogic şi absurd ca unui om să nu-I motivezi, după ani şi ani în care a lucrat cu informaţii clasificate de ce i+ai retras avizul! Adică să nu-I spui unde şi cum a greşit! E o aberaţie pe care Curtea Constituţională trebuie să o cenzureze.

Invocam, astfel, caracterul neconstitutional al acestor prevederi deoarece ele sunt evident contrare prevederilor:

  1. a) – Constitutiei  Romaniei care, la 21 alin. (1) si (2) reglementeaza „Accesul liber la justitie”:(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”
  2. b) – Constitutiei Romaniei avand in vedere ca lezează fondul unui drept fundamental, dreptul la munca, 41 „Munca şi protecţia socială a muncii: „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.>>

Este necesar, asadar, sa se comunice motivele pentru ca acestea sa fie supuse, in cazul persoanei nemultumite, controlului de contencios, pentru a li se verifica legalitatea si temeinicia. Cetateanul trebuie sa cunoasca de ce a fost concediat de la locul de munca si sa se asigure ca nu a fost un abuz, o razbunare, o incetare ostila a raporturilor juridice de munca.

Reiterez că militarilor, de regula, nu li se s-a comunica in scris, expressis verbis, actul administrativ, ci primesc  numai  o   înștiinţare despre   retragerea   accesului  la informaţii  clasificate, fără prezentarea  niciunuia dintre motivele de drept si de fapt avute în vedere, determinând  o stare   de neliniște   cauzată de lipsa de informaţii, ceea ce   constituie un tratament degradant, în sensul   dispoziţiilor art. 3  din  Convenţia   europeană   a  drepturilor omului.

  1. c) – Chiar ale Legii nr. 182/2002 care, in 3 stipuleaza: „Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată in sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorarii Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi si răspândi informaţii.”

Or, prevederile incriminate tocmai asta fac: ignoră Constituţia şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

In concluzie, cineva trebuie sa ridice exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor din Legea nr. 182/2002 si din Anexa 15 la HG nr. 585/2002 şi, pe cale de consecinţă, deoarece au caracter de subsidiaritate, pe cele ale art. 85, alin. 1, lit. m si alin. 2 din Legea nr. 80 / 1995 cu care se coroborează organic.

Sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr.47/1992.

Va rog sa observati ca o astfel de conduita a APV-istilor pun militarii in imposibilitatea absoluta de a beneficia de aceste drepturi constitutionale fundamentale: accesul liber la justitie si de dreptul la munca.

[1] Autorizatie de acces la informatii clasificate – document eliberat cu avizul institutiilor abilitate, de conducatorul persoanei juridice detinatoare de astfel de informatii, prin care se confirma ca, in exercitarea atributiilor profesionale, posesorul acestuia poate avea acces la informatii secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesitatii de a cunoaste.

[2] Retragerea   / nerevalidarea autorizaţiei   de acces   la   informaţii  clasificate nu are natură  disciplinară   sau   contravenţională și nu reprezintă   o sancţiune   pentru   acţiunile  sau inacţiunile care constituie elemente de incompatibilitate pentru acces la informaţii clasificate, fiind  un act   administrativ prevăzut   de art. 9   lit. d din Legea   nr. 182/2002 ca o măsură   de protecţie   a  informaţiilor   clasificate.( Decizia nr. 3271 din 13 martie 2013 a ÎCCJ). (Cerasela N.).

Exclusiv

Polistiren sau vată minerală pe fațadă: cum cântărești alegerea

Publicat

pe

De

Lumina pe straturi: cum planifici iluminatul într-o locuință, cameră cu cameră

La un moment dat, în orice proiect de casă, ajunge pe masă întrebarea care împarte familiile și meseriașii în două tabere: pui polistiren sau vată minerală pe fațadă? Unul îți spune că prețul contează și că polistirenul face treabă bună de decenii. Altul jură pe vată, pentru că „respiră” și se comportă mai bine la foc. Amândoi au argumente reale și, tocmai de aceea, discuția nu se încheie cu o sentință. Mai jos punem lucrurile față în față, pe criterii pe care le poți verifica singur, fără promisiuni și fără cifre scoase din burtă.

Ce se așteaptă, de fapt, de la o izolație

Înainte de comparație, merită să stabilim ce vrem de la strat. Prima funcție este să încetinească trecerea căldurii, deci să țină iarna frigul afară și vara căldura. A doua este să protejeze structura de variații bruște de temperatură, care pe termen lung pot crăpa tencuiala și pot afecta zidăria. A treia, pe care o uităm des, este să contribuie la confortul interior: pereți mai calzi la atingere, mai puține zone reci în colțuri.

Mai sunt două criterii care apar rar în discuții, dar contează: comportarea la foc și cea la umiditate. Un material poate fi bun termic și slab la una dintre ele. De aceea nu există „cel mai bun” în sens absolut, ci cel mai potrivit pentru clădirea ta, clima ta și bugetul tău.

Pentru o privire de ansamblu asupra alcătuirii unei case, de la fundație la acoperiș, ghidurile adunate pe ConstrucțiiPlus sunt un punct de plecare util, pentru că izolația nu se alege izolat de restul structurii.

Un exemplu din practică ilustrează de ce criteriile contează. O familie a ales izolația doar după prețul pe metru pătrat și a constatat, la primul sezon rece, că în jurul ferestrelor rămăseseră zone reci, unde stratul nu se continua până la tâmplărie. Materialul nu era vinovat. Vinovat era detaliul uitat. De aceea, înainte de a compara plăci, compară soluțiile pentru colțuri, glafuri, soclu și streașină.

Polistirenul: avantajele și limitele lui

Polistirenul expandat este ușor, se taie simplu și se montează relativ repede. Plăcile sunt rigide, ceea ce înseamnă o suprafață plană pe care tencuiala se așază ușor. De obicei costă mai puțin decât vata minerală pentru aceeași performanță termică, motiv pentru care a fost mult timp alegerea implicită în proiectele cu buget strâns.

Limitele apar în alte zone. Polistirenul se comportă mai slab la foc decât vata, iar în anumite situații, cum ar fi clădirile înalte sau zonele de risc, normele pot impune soluții diferite. De asemenea, lasă vaporii de apă să treacă mai greu, ceea ce în pereții cu structură potrivită nu e o problemă, dar în cei cu umiditate prinsă poate deveni una.

Calitatea execuției contează mult. Un polistiren bun, montat prost, cu rosturi deschise, fără dibluri suficiente sau fără protecție la colțuri, își pierde din avantaje. Pe șantier, de multe ori, diferența o face echipa, nu materialul.

Un aspect practic: vata cere o tencuială armată adecvată și o grijă sporită la fixare, cu dibluri în număr suficient și lipire corectă. Echipele cu experiență știu asta, dar nu toți meseriașii au lucrat cu ea. Întreabă direct dacă au montat și vată, nu doar polistiren, și cere să vezi o lucrare terminată de curând.

Tot aici, pune la socoteală și timpul de execuție. Vata se montează de obicei mai lent, iar în caz de ploaie lucrul trebuie oprit și materialul acoperit. Dacă ai un termen strâns sau o vreme nesigură, aceste detalii pot cântări la fel de mult ca diferența de preț dintre materiale.

Vata minerală: ce aduce și ce costă

Vata minerală, fie ea bazaltică sau de sticlă, are două mari atuuri: nu arde și lasă vaporii de apă să circule. De asemenea, absoarbe mai bine zgomotul, ceea ce se simte în apropierea unei străzi aglomerate. Pentru cine locuiește la drum sau lângă o zonă zgomotoasă, acesta poate fi un argument decisiv.

În schimb, plăcile sunt mai grele și cer o fixare mai atentă, iar manevrarea pe șantier este mai pretențioasă. Prețul este, în general, mai ridicat, ceea ce se simte mai ales la suprafețe mari. Mai e nevoie de protecție la apă în timpul lucrărilor: o vată udă își pierde din calități și trebuie schimbată.

Se mai spune că vata „respiră”. Altfel spus, înseamnă că lasă umezeala din perete să iasă spre exterior. Nu e o promisiune magică, dar într-un perete alcătuit corect poate reduce riscul de condens în interior.

Gândește-te și la ce se întâmplă peste ani. Fațada se murdărește, se fisurează la colțuri, se lovește cu scara sau cu bicicleta. Plăcile mai rigide la suprafață se reparează relativ simplu, în timp ce un strat mai moale cere o armare mai solidă. Dacă ai copii, un soclu din material rezistent și o zonă protejată în jurul intrării vor economisi bani pe termen lung.

La capitolul sănătate, discută cu producătorul sau cu furnizorul despre fișele tehnice. Ele conțin informații despre comportarea la foc, despre conductivitate și despre domeniile de utilizare. Citește-le, nu te opri la broșura colorată. Dacă ceva nu e clar, cere explicații în scris.

Umiditate, foc, zgomot: unde se văd diferențele

Dacă punem criteriile în ordine, diferențele devin clare. La foc, vata are avantaj. La zgomot, tot vata. La preț și la ușurința montajului, polistirenul. La performanță termică pe grosime, ambele pot ajunge la valori bune, dar cu grosimi uneori diferite, deci un calcul trebuie făcut pe proiectul concret, nu din memorie.

Umiditatea este poate cel mai greu de judecat. Într-un perete din cărămidă cu mortar uscat, polistirenul nu creează de regulă probleme. Într-o clădire veche, cu umiditate acumulată, vata poate fi mai sigură. Aici se vede utilitatea unui specialist care analizează zidăria înainte de a alege stratul.

Nu uita că izolația nu e doar peretele. Ferestrele, acoperișul, placa de la sol și punțile termice de la balcoane pot anula o parte din efortul făcut pe fațadă. Un strat gros pe pereți, cu ferestre slabe, e ca o haină groasă purtată cu gulerul desfăcut.

Mai e un lucru adesea ignorat: ordinea straturilor din perete. Un perete bine gândit are straturi cu permeabilitate la vapori crescătoare spre exterior, ceea ce ajută umezeala să iasă. O combinație nepotrivită, de exemplu un strat foarte închis pe exterior și altul pe interior, poate prinde apă între ele. Aceste detalii aparțin proiectantului și nu se improvizează pe șantier.

Ce spune proiectul, nu doar piața

Înainte să negociezi cu un furnizor, uită-te la proiectul tehnic. Acolo se specifică, de obicei, tipul și grosimea stratului, iar abaterile nu se fac din inițiativă proprie. Dacă îți vine ideea să schimbi materialul, vorbește mai întâi cu proiectantul, pentru că o schimbare poate modifica și alte detalii, de la dibluri la tencuială.

De asemenea, verifică ce ți se cere prin normele locale și ce este recomandat pentru zona ta. Unele regiuni au vânturi puternice, altele umiditate ridicată, altele variații mari de temperatură. Un material bun într-un loc poate fi doar acceptabil în altul, deci contextul decide.

Dacă ești în faza de planificare și vrei să înțelegi mai bine principiile, secțiunea despre izolația eficientă a casei explică pe larg cum se aleg straturile și cum se evită greșelile frecvente, cu exemple ușor de urmărit.

Pune întrebarea și despre întreținere. Ce se întâmplă când vrei să schimbi culoarea fațadei, să adaugi o antenă sau să fixezi o terasă de perete? Pe straturi diferite, fixările se fac diferit, iar unele cer dibluri speciale. Cu cât știi mai din timp ce intenționezi să montezi pe perete, cu atât alegerea materialului devine mai ușoară.

Mai gândește-te la ce simți tu. Unii oameni preferă un material cunoscut și un mic compromis la preț. Alții vor performanța maximă și acceptă cheltuiala. Ambele atitudini sunt rezonabile, atâta timp cât nu depind de un vecin entuziast sau de un vânzător grăbit.

Cum alegi când nu poți decide

Dacă după toate comparațiile rămâi indecis, folosește o metodă simplă: scrie pe o foaie trei coloane. În prima, ce nu poți compromite (de exemplu siguranța la foc sau liniștea). În a doua, ce poți negocia (grosimea, finisajul). În a treia, ce nu contează pentru tine. Apoi vezi care material respectă coloana întâi fără să rupă bugetul.

Cere oferte detaliate de la doi sau trei meseriași, cu materialele, grosimile și manopera scrise separat. Compară ceea ce se oferă, nu doar suma de la final. O ofertă mai ieftină poate omite colțarele, profilele sau tencuiala armată, care apar apoi ca „adaosuri”.

Mâine, ia proiectul și caută pagina cu detaliile de izolație. Notează tipul de material cerut, grosimea și soluția pentru soclu. Programează o discuție de o oră cu proiectantul sau cu seful de șantier și pune-i o singură întrebare: ce s-ar schimba dacă am alege cealaltă variantă? Răspunsul îți va arăta unde stau, de fapt, diferențele reale.

Citeste in continuare

Exclusiv

Rutina abandonată: cinci lucruri de verificat înainte s-o reiei

Publicat

pe

De

Undeva, într-un sertar, stă un abonament la sală neutilizat. În bucătărie, într-un dulap, e un borcan cu ceaiuri cumpărate cu un entuziasm de două săptămâni. Pe raftul din hol e o saltea de yoga pe care o evităm politicos, ca pe un oaspete la care nu mai știm cum să ne întoarcem. Aproape toți avem câte o rutină de grijă pentru noi, începută cu bune intenții și lăsată deoparte din cauza muncii, a unei mutări, a unei boli sau pur și simplu a vieții. Revenirea nu e o competiție și nu trebuie să arate ca prima dată. Iată cinci lucruri, comentate pe rând, pe care merită să le verifici înainte să o iei de la capăt.

Întâi, ce s-a schimbat în tine și în jurul tău

Cel care a lăsat o rutină acum doi ani nu mai e aceeași persoană. Poate ai alt program, alte griji, alt corp, un somn mai scurt sau un genunchi care se plânge din când în când. De aceea, înainte să te apuci de ceva, așază-te cinci minute și notează trei lucruri: cât timp ai cu adevărat, ce energie ai dimineața și seara și ce nu mai suporți din vechea ta rutină.

Notițele acestea par banale, dar ajută la o alegere onestă. Dacă dimineața nu mai ești om, nu te apuca de alergat la șase. Dacă seara ești epuizat, nu te înscrie la un curs de la nouă. Obiceiurile durează când se potrivesc cu viața reală, nu cu cea pe care o aveai când erai un alt om, într-o altă vreme, cu alte priorități.

Merită să te întrebi și cine te poate ajuta. Un prieten care iese cu tine la plimbare, un vecin care te sună dacă nu apari, un membru al familiei care se alătură. Rutina începută singur e mai ușor de abandonat decât cea împărtășită, iar cuvântul dat altcuiva, chiar și într-un mesaj scurt, face mai mult decât orice aplicație cu notificări.

Dacă ai avut o pauză mare, e înțelept să vorbești cu medicul de familie, mai ales dacă ai probleme cunoscute sau dacă nu ai făcut mișcare mult timp. Nu e o formalitate, ci o verificare simplă, care te scutește de surprize neplăcute. Nu înlocuiește un consult și nu promite nimic, dar îți spune ce e bine să eviți la început.

Apoi, ce știi deja și ce nu

Cei care reiau o rutină sunt, în același timp, începători și oameni cu experiență. Corpul își amintește ceva, mintea își amintește altceva, iar între cele două apare o discrepanță care duce la accidentări sau la dezamăgire. Ți se pare că poți face aceleași lucruri ca acum trei ani, iar în realitate corpul cere o săptămână de încălzire înainte de orice.

Cei care sunt curioși și nu au experiență anterioară au un avantaj pe care îl subestimează: nu au obiceiuri greșite de dezvățat. Pot învăța totul de la zero, în ritmul lor, fără ambiția de a recupera. Pentru ei, un loc de unde să afle informații simple, scrise pe înțelesul tuturor, face diferența, iar remedic.ro poate fi unul dintre locurile unde pornești la drum, citind despre remedii naturale și obiceiuri sănătoase.

Fii precaut cu tot ce citești, mai ales online. Sfaturile generale pot fi utile ca idei, dar nu înlocuiesc discuția cu un specialist, iar un remediu care a funcționat pentru altcineva nu garantează nimic pentru tine. Citește cu curiozitate, compară sursele, notează întrebările și du-le la medic sau la farmacist, nu la un grup de pe rețelele sociale.

La nivel practic, începe cu variante ușoare ale lucrurilor pe care vrei să le reiei. Dacă ai fost alergător, mergi mai întâi cu pasul alert. Dacă ai făcut yoga, începe cu primele exerciții, nu cu cele avansate. Dacă ai băut ceaiuri din plante, citește eticheta și verifică ce conțin, mai ales dacă iei deja un medicament, pentru că unele combinații nu se potrivesc.

Al treilea lucru: un început atât de mic că pare ridicol

Aici cad cei mai mulți. Își propun o oră pe zi, șapte zile pe săptămână, și în a patra zi se opresc. Un început ridicol de mic este mult mai eficient: cinci minute de întinderi, un pahar cu apă la trezire, o plimbare pe jos de la stația de autobuz până acasă. Gesturile atât de mici nu pot fi ratate din lipsă de timp.

Se numește, în limbaj comun, regula celor două minute. Faci ceva atât de scurt, încât să nu ai nicio scuză. Cu timpul, scurtul se prelungește de la sine. Nu trebuie să te forțezi, e suficient să apari. Ziua în care ai făcut doar un minut tot e o zi în care ai apărut, iar asta contează mai mult decât crezi, pentru că păstrează firul.

Fă-ți și un semn vizibil că ai început. O bifă într-un calendar de perete, o monedă pusă într-un borcan, o culoare pe o foaie. Gestul vizual te ajută să vezi progresul și să te mândrești cu el. Cei mai mulți oameni abandonează pentru că nu mai văd nimic din ce au făcut, nu pentru că ar fi greu ce fac.

Iar dacă ratezi o zi sau o săptămână, nu o lua ca pe un eșec. E parte din proces. Rutinele reale nu sunt perfecte, sunt doar repetate de destule ori ca să devină obișnuință. Reiei a doua zi, fără discursuri, fără remușcări, fără să compensezi dublu, pentru că dublul e o capcană care duce, de obicei, la abandon și la un nou început în luna următoare.

Un detaliu la care se gândește puțină lume este locul. Dacă ai o saltea de yoga ascunsă în dulap, o vei folosi rar. Dacă o ții desfăcută lângă pat, în zona în care te trezești, șansele cresc simțitor. La fel cu pantofii de sport lăsați lângă ușă sau cu sticla de apă pusă pe noptieră. Mediul îți facilitează sau îți îngreunează alegerile, iar tu poți să-l aranjezi în favoarea ta, cu zero cheltuieli.

Al patrulea lucru: cum vorbești despre ce faci

Limbajul contează mai mult decât pare. Dacă îți spui în gând trebuie să fac mișcare, mintea o ia ca pe o obligație. Dacă îți spui vreau să mă plimb, e o alegere. Nuanța e subtilă, dar rezultatul se vede pe termen lung: cine face ceva ce vrea rămâne mai mult timp, iar cine face ceva ce trebuie caută, mai devreme sau mai târziu, o scuză.

Aceeași atenție merită folosită când citești despre sănătate. Cuvinte precum miracol, detoxifiere sau tratament garantat nu au ce căuta într-o sursă serioasă. Dacă vrei să înțelegi mai bine ce înseamnă un tratament, cum se discută cu specialistul și ce limite are orice sfat general, pagina despre tratamente poate oferi un punct de plecare, cu mențiunea clară că deciziile despre tratament le iei cu medicul tău.

Povestește și altora despre ce faci, dar fără exagerări. Un prieten care știe că te trezești mai devreme pentru o plimbare te va întreba în fiecare săptămână cum merge. Întrebarea aceasta simplă ține locul unei motivații pe care, într-o zi mai grea, n-o mai ai. Nu e nevoie de un grup mare, ci doar de un om care ține minte.

Evită, în schimb, comparațiile cu cei care par că fac mai mult. Rețelele sociale arată doar secvențele reușite, nu și zilele în care cineva nu a avut chef, nu a dormit bine sau a stat toată ziua în pijamale. Compară-te cu tine de acum o lună, nu cu un străin de la celălalt capăt al internetului, care are altă viață și alte resurse.

Mai e și întrebarea despre odihnă. Mulți reiau o rutină cu atâta zel, încât uită că și corpul are nevoie de zile de pauză. Dacă simți dureri care nu trec, amețeli sau o oboseală neobișnuită, nu o trece cu vederea. Oprește-te, odihnește-te și, dacă situația persistă, discută cu medicul. Prudența de la început te scutește de pauze lungi mai târziu.

Al cincilea lucru: ce faci când entuziasmul trece

Va trece, cu siguranță. După două sau trei săptămâni, entuziasmul începe să scadă, iar atunci apare adevărata probă. Tot ce ai construit până acum se sprijină pe un obicei, nu pe o stare de spirit. De aceea merită să ai un plan pentru zilele fără chef: o variantă și mai ușoară, un prieten care sună, o piesă muzicală preferată.

Poți face o listă scurtă cu motivele pentru care ai început. Nu cele frumoase, ci cele reale: ca să mă simt mai bine în corpul meu, ca să dorm mai ușor, ca să nu mă mai doară spatele după o zi la birou. Pune-o într-un loc vizibil și recitește-o când simți că ai nevoie. Motivele personale rezistă mai mult decât orice recomandare din exterior.

Merită, de asemenea, să revizuiești rutina la fiecare lună. Ce merge, păstrezi. Ce nu merge, schimbi sau elimini. Dacă un exercițiu te plictisește, înlocuiește-l. Dacă un ceai nu-ți place, nu-l bea din obligație. Rutina trebuie să te susțină, nu să te încurce, iar flexibilitatea este una dintre calitățile care o fac să dureze ani.

La final, un gând practic pentru mâine: scoate din dulap lucrul pe care îl amâni de cel mai mult timp și pune-l la vedere. Alege cea mai mică versiune a lui, durată de cinci minute, și programează-o la o oră fixă. Apoi sună un prieten, spune-i ce ai de gând și întreabă-l dacă te poate suna peste o săptămână, să vadă cum a mers.

Citeste in continuare

Exclusiv

Șase mici decizii care ușurează viața cu un copil mic

Publicat

pe

De

Dimineața la ora șapte, într-un apartament de familie, are trei categorii de zgomote: apa de la cafetieră, cartonașul de lapte pus prea tare pe masă și un copil de doi ani care a hotărât că nu mai poartă ciorapi. Părinții din povestea asta nu sunt neglijenți și nici dezorganizați, sunt pur și simplu obosiți, și au o listă de treburi mai lungă decât orele disponibile. Cu timpul am observat că ce schimbă cu adevărat viața de familie nu sunt marile principii de educație, ci mici decizii luate o dată, cu capul limpede, și apoi lăsate să lucreze singure. Am ales șase dintre ele și le-am comentat pe rând, așa cum le-aș povesti unei prietene care tocmai a trecut de primul an cu bebelușul și vrea să știe ce urmează.

Prima decizie: o dimineață care se repetă

Copiii mici iubesc repetiția mai mult decât noi iubim surprizele. Dacă dimineața are aceeași ordine în fiecare zi, de exemplu trezire, pipi, haine, mic dejun, încălțăminte, copilul nu mai trebuie să negocieze fiecare pas. Știe ce urmează, iar asta îi dă o formă de siguranță pe care nu o primește din discursuri. Rutina nu trebuie să fie militărească. Trebuie doar să existe.

Un truc simplu pe care îl văd la familiile care o duc bine: hainele alese cu o seară înainte, pe un scaun, în ordinea în care se pun. Alegerea o face copilul, între două variante, nu zece. Așa păstrează sentimentul că a decis ceva, iar părintele nu pierde un sfert de oră cu dezbateri. Mai e un detaliu, banal, dar eficient: ceasul din bucătărie, vizibil, ca să nu ne luptăm cu timpul pe ascuns. Când vine o zi în care totul merge anapoda, nu e o tragedie. Se întâmplă în orice casă, și nu spune nimic despre noi ca părinți. A doua zi se reia aceeași ordine, fără reproșuri. Copiii citesc mai bine tonul decât cuvintele, iar o dimineață începută cu un zâmbet, chiar obosit, se termină de obicei mai bine decât una începută cu un avertisment.

A doua decizie: să știm ce înseamnă vârsta lui

Un copil de doi ani nu este un adult în miniatură. Nu poate aștepta cinci minute cu răbdare, nu poate explica de ce plânge și nu poate fi convins prin argumente. Se joacă, explorează, spune nu, arată cu degetul și cere să facă singur lucruri pe care nu știe încă să le facă. Părinții care înțeleg asta vor fi mai puțin epuizați, pentru că nu mai așteaptă de la el ce nu poate da.

Cine vrea să parcurgă etapele acestei vârste, de la primele cuvinte la crizele de furie și la deprinderea de a se îmbrăca singur, poate citi ghidurile pentru copii mici, unde subiectele sunt explicate pe înțeles. Eu rețin din astfel de lecturi o idee care mi-a schimbat unele zile: comportamentul unui copil mic, oricât de enervant, e de obicei o formă de a spune ceva ce nu are cuvinte să spună. Foamea, somnul, plictiseala, nevoia de apropiere. Dacă verificăm mai întâi acestea, multe dintre crize se potolesc de la sine, înainte să ajungem la ridicat tonul. Nu e vorba de îngăduință fără limite, ci de a alege mai întâi cauza, apoi regula. Limitele rămân, dar le spunem mai scurt și mai calm.

A treia decizie: somnul ca regulă a casei

Poate cel mai puțin negociabil punct din toată lista. Un copil nedormit devine irascibil, iar un părinte nedormit îl urmează. Somnul nu se negociază cu povești la nesfârșit, dar nici nu se impune cu severitate. Se construiește, seară de seară, cu un ritual scurt: baie, pijama, o carte, lumina mică, un cuvânt de noapte bună. Același cuvânt, aceeași voce, aceeași ordine.

Fiecare familie își găsește ritmul ei, iar copiii diferă destul de mult între ei. Unii adorm repede, alții cer încă o poveste, alții se trezesc noaptea și vin în pat la părinți. Nu există o regulă unică de aur. Contează constanța: ce spunem azi să putem repeta și mâine. Dacă ceva nu merge de săptămâni, cu semne de oboseală mare sau treziri dese, merită discutat cu pediatrul, nu cu vecina de la etaj. Până atunci, ține un mic jurnal de somn pe câteva zile, cu orele de culcare și trezire: e cea mai bună hârtie pe care o poți duce la consult. Iar ecranele cu o oră înainte de culcare se pot lăsa pe mâine fără mari pierderi. Camera întunecată, fără zgomot și fără lumină albastră, rămâne cel mai bun aliat. Iar dacă deodată copilul începe să se trezească mai des, uneori e doar o fază legată de dinți, de o boală sau de o schimbare în familie, și trece odată cu ea.

A patra decizie: cine are grijă de copil în timpul zilei

Pentru multe familii vine un moment în care mama sau tatăl se întoarce la serviciu. Atunci apare întrebarea care dă insomnii: creșă sau bonă? Nu există răspuns universal. Depinde de copil, de program, de bani, de bunici, de oraș, de ce simțim ca părinți. Depinde și de lucruri pe care le aflăm abia la fața locului, cum ar fi felul în care educatoarea se uită la copil când intri.

Un material util pentru cei aflați în această răscruce este cel despre creșa sau bona, care pune față în față avantajele și limitele fiecărei variante și ajută la formularea întrebărilor potrivite. Eu nu aș alege din prima, aș merge să văd cu ochii mei. Aș pune întrebări simple: cum se face adaptarea, cine ia copilul în brațe când plânge, ce se întâmplă când se îmbolnăvește. Aș ruga să stau o jumătate de oră în încăpere. Și aș asculta ce îmi spune intuiția după, pentru că de multe ori ea știe mai mult decât lista cu avantaje. Iar dacă bugetul decide în locul nostru, nu e o rușine: contează să găsim varianta în care ne simțim liniștiți și în care copilul e tratat cu blândețe. Adaptarea durează, nu se rezolvă într-o săptămână, și asta e firesc. Pregătește-l din timp: vizitați împreună locul, vorbiți despre ce va face acolo și lăsați-i un obiect drag, o jucărie sau o batistă, care miroase a acasă.

A cincea decizie: mesele fără bătălii

Aproape fiecare părinte a trecut printr-o etapă în care farfuria cu legume a devenit câmp de luptă. Copilul respinge, părintele insistă, mâncarea se răcește, toți pierd. O regulă care a ajutat multe familii este împărțirea rolurilor: părintele decide ce se pune pe masă și când, copilul decide cât mănâncă din ce i se oferă. Fără șantaj, fără recompense cu dulciuri, fără filme pe telefon ca să deschidă gura.

Copiii mici au gusturi capricioase, care se schimbă. Ce refuză azi poate mânca peste o lună, mai ales dacă îl vede pe masă de mai multe ori fără presiune. Un pic de apă, un fruct lăsat la vedere pe masă, o supă cu bucățele pe care le poate alege singur, sunt gesturi mici care contează. E util să mâncăm împreună, la aceeași masă, același meniu, chiar dacă porțiile diferă. Exemplul contează mai mult decât predica. Copilul care vede un adult mușcând din morcov cu poftă va fi mai tentat să încerce decât cel căruia i se spune de zece ori că e sănătos. Cine are îndoieli serioase legate de creștere sau de alimentația copilului discută cu pediatrul, care poate vedea ce i se potrivește vârstei. Același lucru e valabil pentru alergii sau intoleranțe suspectate: nu se elimină alimente la întâmplare, se discută cu medicul. Până atunci, o farfurie colorată și o atmosferă calmă fac mai mult decât oricare manevră. Și dacă după o zi proastă copilul a mâncat doar pâine, nu e nevoie de panică: media unei săptămâni spune mai mult decât o singură masă.

A șasea decizie: un colț de timp pentru părinți

Ultimul punct este cel mai des uitat, deși ține totul în picioare. Părinții care nu au deloc timp pentru ei ajung, mai devreme sau mai târziu, la capătul puterilor. Nu e un lux, e o condiție. Un sfert de oră de liniște cu o cafea caldă, o plimbare singur, o seară cu un prieten, o jumătate de oră de citit în baie cu ușa închisă, toate contează. Fiecare părinte își alege ce îl reface, iar alegerea nu are nevoie de scuze.

Pentru cei doi părinți, ajută o înțelegere clară asupra treburilor: cine culcă copilul luni și miercuri, cine face piața sâmbăta, cine se trezește primul. Nu trebuie să fie perfect echitabil, trebuie să fie vizibil și respectat. Iar dacă ajutorul vine de la bunici, de la o bonă sau de la o prietenă, nu-l privi ca pe o defecțiune a ta. Copiii cresc într-un sat, nu singuri, iar satul acesta are nevoie, uneori, de un program afișat pe frigider.

Nu trebuie să luăm toate cele șase decizii deodată. Alege una, cea care te apasă cel mai tare în perioada asta, și lucrează la ea o săptămână. Nu te compara cu alte familii și nu aștepta rezultate din prima zi. Când simți că ți-ai recăpătat suflul, treci la următoarea. Cu timpul, dimineața de la ora șapte va suna la fel de zgomotos, dar cu un zgomot cunoscut, și poate chiar cu un copil care, de data asta, și-a pus singur ciorapii.

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Uncategorizedo zi inainte

Sondaj tbi bank: Românii își reduc cheltuielile pentru a face față creșterii costului vieții. Aproape 6 din 10 își acoperă cheltuielile lunare, dar rămân cu foarte puțini bani

Românii își adaptează cheltuielile la presiunea asupra bugetelor personale, reducând sumele alocate ieșirilor în oraș, vacanțelor și cumpărăturilor personale. Aproape...

Viața în Jiuo zi inainte

3 valori care fac din Obsentum un magazin de parfumuri de încredere

Ai cumpărat parfumuri de-a lungul timpului, inclusiv din magazine online, și știi deja cât de important este să alegi cu...

Piese auto Mercedes Clasa A: ce găsești pe stoc și la ce preț Piese auto Mercedes Clasa A: ce găsești pe stoc și la ce preț
Uncategorizedo zi inainte

Piese auto Mercedes Clasa A: ce găsești pe stoc și la ce preț

Mercedes-Benz Clasa A este un model apreciat pentru designul modern, confortul oferit și tehnologiile integrate. Disponibil în mai multe generații...

Uncategorized2 zile inainte

Cea mai mare campanie de reduceri a anului la Garmin Romania

Garmin Romania anunță debutul reducerilor de sezon, o campanie cu peste 40 de zile de prețuri speciale pentru o largă...

Uncategorized2 zile inainte

HONOR, pe primul loc în topul brandurilor Android din China în octombrie 2026

Noua serie HONOR Magic9 a contribuit la acest rezultat, cu peste 500.000 de unități vândute. București, 16 noiembrie 2026 –...

Uncategorized2 zile inainte

De la peste 36.000 la 55.555 de copaci: Green PR Global x JCI București continuă misiunea Make It Grow

Cea de-a 17-a ediție Make It Grow va avea loc pe 21 noiembrie 2026, în Parcul Natural Comana. Organizatorii își...

Uncategorized2 zile inainte

Mai puține haine, mai multe posibilități: Humana a adus la Constanța un atelier despre garderoba capsulă

Constanța, 16 noiembrie 2026 — Reutilizarea hainelor și reducerea risipei prin alegeri vestimentare mai potrivite stilului propriu au fost în...

3 zile inainte

Medicină: dispozitive de comunicare descoperite la rezidențiatul din Timișoara. Trei candidați au fost reținuți!

Patru candidați la examenul de rezidențiat desfășurat duminică, 15 noiembrie 2026, în Timișoara, au fost depistați cu dispozitive de comunicare...

Turism4 zile inainte

Gastronomia Banatului, prezentată la o gală internațională dedicată turismului

Proiectul „Banat – Regiune Gastronomică Europeană” a fost promovat la Gala Corpului Turistic Austriac din 9 noiembrie 2026, unde România...

Uncategorized4 zile inainte

Mai mult spațiu pentru jocuri: cum pot veni SSD-urile portabile și cardurile de memorie în ajutorul gamerilor

Jocurile moderne ocupă mai mult spațiu ca niciodată, iar gamerii moderni nu se mai mulțumesc cu un singur ecran. Un...

Marius Harosa Marius Harosa
Social4 zile inainte

Nicușor Dan l-a decorat post-mortem pe juristul Marius Harosa cu Ordinul Național „Steaua României”

Președintele României, Nicușor Dan, a anunțat decorarea post-mortem a juristului Marius Harosa cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de...

4 zile inainte

FOTOGEOGRAFICA – 30 de ani dedicați identității vizuale românești: Biblioteca Academiei Române găzduiește Ședința Solemnă dedicată unui fenomen cultural care a documentat România prin imagine timp de trei decenii

Biblioteca Academiei Române găzduiește miercuri, 18 noiembrie 2026, începând cu ora 11:00, Ședința Solemnă „Fotogeografica – Sărbătoarea identității vizuale românești”,...

Uncategorized5 zile inainte

Vineri 13 în era digitală: de la oglinda spartă la ecranul crăpat

41,6% dintre români spun că li s-a adeverit o superstiție, potrivit unui studiu INSCOP. HONOR arată cum tehnologia ne poate...

Uncategorized5 zile inainte

Xiaomi aduce și pe piețele globale o inovație impresionantă în domeniul smartphone-urilor: tehnologia Back Display, care va fi lansată împreună cu seria Xiaomi 18 Pro

București, 13 noiembrie 2026 – În septembrie 2025, Xiaomi a lansat un smartphone flagship care a regândit abordările convenționale privind...

Uncategorized5 zile inainte

Sezamo: Vânzările de produse fără zahăr și cu conținut redus de zahăr au crescut cu 30% în 2026

București, 13 noiembrie 2026. Interesul pentru reducerea consumului de zahăr se reflectă tot mai mult în alegerile de cumpărare. Potrivit...

Uncategorized6 zile inainte

Puratos investește peste 15 milioane de euro într-o nouă fabrică în România, cea mai mare investiție locală din istoria companiei

Noua unitate de producție consolidează rolul României ca centru regional de producție și inovație pentru industria de panificație, patiserie și...

Știrile Săptămânii