Afaceri
EXCLUSIV! Cine se află cu adevărat în spatele imperiului DIGI | JiulAZI
Povestea lui Zoltan Teszari (47 ani) ar putea deveni oricând un best-seller sau un scenariu de film american, care ar ajunge rapid numărul 1 în box-office. Pe scurt, subiectul ar fi următorul: un băiat modest, provenit dintr-o familie simplă reuşeşte să construiască un imperiu.
Aşa cum spuneam, ca şi în cazul altor miliardari români, cum ar fi Marius Vizer, viaţa lui Zoltan Teszari a început ca sportiv pasionat de judo. Din judocan ajunge om de afaceri specific anilor 90, adică bişniţar şi apoi miliardar. Sportul pare să-l fi educat temeinic, întrucât contrar firului logic al acţiunii, el nu începe să-şi împrăştie banii pemaşini scumpe şi femei, nu-şi cumpăra elicopter ca să zboare până în Capri pentru o porţie de paste cu trufe, nu-şi ridică palate cu turnuleţe şi sclipici şi nici măcar nu-şi înlocuieşte, în lumina reflectoarelor, lunar, iubitele fotomodel.
Nu, Zoltan Teszari provine din cu totul şi cu totul alt film. Discret până la paroxism, el este cel care şi-a dorit să fie profilat ca Miliardarul fără Chip. Nu vorbeşte cu presa, nu vorbeşte nici măcar cu proprii angajaţi, iar prietenilor apropiaţi nu le răspunde niciodată la telefon. „Noi îl sunăm şi el când vede sună înapoi. Dar sună când vrea el”, ne-a povestit unul dintre cei cu care Zoltan Teszari comunică relativ des.
„Nimeni de la Digi nu ştie cum să dea de Teszari. Maxim au acces la adresa sa de mail cei cu funcţii mai mari în televiziune, unde îi mai trimit diverseinformaţii. Dar am înţeles că nu ar răspunde. Cel puţin, nu direct”, ne-a mărturisit o veche angajată a Digi24.
Vreau să fac precizarea că pe parcursul documentării am intervievat mai multe surse, dar acestea ne-au rugat să le păstrăm anonimatul ţinând cont de faptul că Zoltan Teszari este foarte atent cu cine stă de vorbă, dar mai ales ce se vorbeşte despre el.
Blitzul este duşmanul său
Aparatul de fotografiat este duşmanul lui cel mai mare. Refuză să apară în fotografii. Se fereşte de blitz, chiar şi atunci când este în vacanţă cu familia. „Nu vrea să apară în nicio poză. Este mai degrabă pe principiul că amintirile îţi rămân în minte, nu în poze”, ne-a povestit un amic al lui Teszari.
Odată un fotograf ungur i-a făcut o poză în cadrul unei recepţii, dar Zoltan Teszari l-a observat şi nu l-a lăsat să plece până când nu s-a convins că acesta şterge fotografia. Informaţia a fost publicată de săptămânalul maghiar Magyar Narancs.
Și totuşi în anul 2002, „Speranţa anului” a venit să-şi ridice personal premiul cu ocazia Galelor Oskar Capital. De atunci, nimeni nu l-a mai surprins în prim plan. Doar paparazzi de la CanCan au reuşit să fure un cadru cu un Teszari înfofolit, vorbind la telefon, plimbându-se prin parc.
Și-a propus să cucerească lumea
RCS & RDS este gigantul de telecomunicaţii cu care miliardarul fără chip şi-a propus să cucerească lumea. A început în România în anul 1994, a continuat în Ungaria în anul 1998, iar în momentul de faţă compania este deja prezentă şi în Spania şi Italia, numărând în total peste 14 milioane de clienţi. Digi|RCS &RDS este astăzi numărul 3 în Europa şi nu se va opri aici.
„Îmi doresc să transform RCS în cel mai important grup de comunicaţii din România”, mărturisea Zoltan Teszari în anul 2002, pentru Revista Capital, cu ocazia lansării pe piaţa românească a primului clasament al celor mai bogaţi oameni de afaceri din România.
„Astăzi îşi doreşte ca RCS & RDS să devină cel mai important grup de comunicaţii din Europa, iar mâine îşi va dori din lume. Pentru că ăsta este Zoly”, a dezvăluit apăsat unul dintre apropiaţii miliardarului, cu care am discutat.
Aşa cum menţionam, niciunul dintre cei contactaţi nu au dorit să le fie publicate numele, însă le vom redamai jos poveştile referitoare la misteriosul Zoltan Teszari.
Cum a început totul?
Zoltan Teszari s-a născut pe 14 septembrie 1970 într-o familie modestă, de origine maghiară,la Oradea, judeţul Bihor şi a fost botezat după numele tatăului său, tot cu numele de Zoltan. Părinţii săi erau muncitori, tatăl un mecanic priceput, iar mama, Ildiko, extrem de abilă în ştiinţa cifrelor. Locuiau într-o casă discretă, dar îngrijită, la care nu au renunţat nici astăzi.
De altfel, după Revoluţie, în anul 1991, părinţii miliardarului au pus bazele firmei Teszari SRL, un service auto care a rezistat foarte bine pe piaţă. Astăzi compania poartă alt nume, Autocenter SRL şi în ciuda prestigiului de care se bucură, din anul 2012 a funcţionat pe pierdere, cu excepţia anului 2015, când a înregistrat un profit net de 107.013 lei.
Potrivit poveştilor apropiaţilor cu care am vorbit, Zoltan Teszari nu excela la învăţătură, dar “îi mergea mintea brici” şi era un foarte bun sportiv. “Asta a fost şansa lui”, adaugă unul dintre cei care l-au cunoscut de mic.
După absolvirea liceului, tânărul Zoltan de doar 18 ani, a fost “invitat” la Bucureşti pentru a se antrena cu echipa CS Dinamo. Junior de mare perspectivă în judo, tânărul orădean visa la acea vreme să ajungă sergent major şi să rămână angajat în Armată sau Interne. Dar viaţa sau alţii aveau alte planuri cu el.
Slăbuţ, discret şi la locul lui, Zoltan nu ieşea deloc în evidenţă prin extravaganţe. Vorbea puţin, era calculat şi niciodată nu ameninţa pe nimeni cu bătaia, deşi era printre cei mai buni judokani. O spune chiar şi unul dintre foştii lui colegi de la Dinamo, Dragoş Bolbose, într-un interviu pentru Libertatea.
În toamna anului 1989, a reuşit să câştige chiar titlul de vicecampion european la un concurs ţinut în Atena. “S-a supărat, l-a marcat. Voia să fie campion”, mi-a mărturisit unul din prietenii lui.
Din aceea perioadă s-a consolidat şi relaţia sa cu Marius Vizer, un om de afaceri român stabilit în Austria, extrem de cunoscut pentru faptul că este unul din apropiaţii lui Vladimir Putin, actual preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Judo. Relaţia lui Zoltan Teszari cu Marius Vizer a rămas până în zilele noastre una extrem de trainică.
La fel ca toţi sportivii care ieşeau din ţară la turnee, Zoli se întorcea şi el cu bunuri la care românii visau, dar la care nu aveau acces pe vremea aceea: cafea, ţigări, whisky sau haine. Cumpăra ieftin, vindea scump. Și aşa tânărul modest din Oradea începuse să capete aripi şi bani. Apoi brusc şi-a dorit să le arate tuturor că a devenit puternic. A fost singurul moment din viaţa lui, în care a dorit să epateze. Din ce a câştigat, şi-a cumpărat o maşină, un Audi 80 de culoare roşie, pe care a ţinut să o arate colegilor de la Dinamo. “Cred că a făcut-o pentru că nu a devenit campion atunci, ci doar vicecampion european. Și maşina aia parcă voia să ţină locul medaliei”, spune unul dintre cei care l-a cunoscut bine pe Zoltan.
Zilele Revoluţiei din 1989 l-au prins pe Teszari la Braşov. Se afla în cantonament sportiv la Poiana Braşov şi coborâse în oraş să-l viziteze pe Ioan Bendei (61 de ani), cel care mai târziu avea să-i devină partener de afaceri, mai exact acţionar şi administrator al RCS & RDS. Cum au ajuns cei doi prieteni, rămâne încă o enigmă. Înainte de 1989, Bendei ar fi lucrat la o firmă de camioane, având studii medii, conform unei anchete publicate de portalul Hotnews.
Cert este că documentele obţinute de jurnaliştii Hotnews au arătat că Zoltan Teszari era membru al “Asociatiei 23 decembrie 1989 Metrou Bucuresti” şi că a primit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române” în timpul lui Emil Constantinescu, când lotul revoluţionarilor s-a mărit cu câteva mii de noi certificate.
Numele lui Teszari apare la poziţia 15502 în Anexă la Decretul 37/2000 prin care au fost acordate câteva noi mii de tiluri de Erou Martir şi Luptător, publicată la data de 7 martie 2000 în Monitorul Oficial.
Odată cu el au primit titlul de revoluţionari şi cei care au fost implicaţi în ceea ce avea să devină mai târziu RCS & RDS. Este vorba despre Ioan Bendei, Gheorghe Maftei şi Traian Sirianu. În prezent, doar Bendei mai are un rol important în companie, ceilalţi doi luând alte drumuri. Maftei a închis practic televiziunea TVS Braşov, iar Sirianu şi-a vândut firma de cablu TVS Braşov către RCS & RDS şi a dezvoltat Slovakia Cable Company, în Slovacia, având o cifră de afaceri de peste 25 de milioane de euro anual.
Revenind la parcursul lui Teszari.
După Revoluţie, acesta s-a întors la Oradea, unde împreună cu unul dintre prietenii lui, Ludescher Csaba, a pus bazele unei afaceri care avea să-i aducă mai târziu capitalul necesar pentru prima cărămidă a imperiului RCS & RDS.
“Zoli a gândit totul foarte inteligent. L-a ales partener de business pe Csaba pentru că era nepotul episcopului Tempfli Jozsef şi astfel li s-a permis amplasarea tonetei în curtea Bisericii Romano-Catolice, o zonă foarte bună pentru acest tip de business”, povesteşte un apropiat al lui Teszari.
Se spune că banii cu care au pornit afacerea de îngheţată din curtea bisericii veneau chiar de la episcopul maghiar, dar oricum Teszari şi-a dovedit calităţile de mic întreprinzător şi firma Rubin & King a prosperat rapid. Numele ar proveni chiar de la poreclele celor doi întreprinzători, conform jurnalistului Adrian Criş de la Ebihoreanul.ro.
De la vândut îngheţată la cornet pe stradă, cei doi au ajuns să deţină cel mai mare distribuitor de prafuri concentrate şi cornete pentru îngheţată din întreaga Transilvanie. Cel care a creat acest avantaj a fost chiar Zoltan Teszari, care avea o relaţie deosebită cu Ungaria, conform mărturisirilor lui Csaba.
Cum a strâns ceva capital, miliardarul fără chip a început să investească în paralel într-o altă firmă, după o schemă care arăta că totuşi avea deja un plan bine pus la punct. Obiectul de activitate al acesteia era importul de cabluri şi componente electronice pe care le vindea televiziunii prin cablu, TVS din Braşov, patronată pe atunci de Alexandru Kiss. În acelaşi timp, s-a asociat şi în firma de televiziune prin cablu a braşoveanului Gheorghe Maftei, cel cu care a petrecut Revoluţia.
Anul de aur al lui Teszari a fost 1995. Atunci a creat RCS (Romanian Cable System), imediat după ce a preluat TVS de la colegii revoluţionari. Apoi a început o politică agresivă de absorbţie a multor televiziuni locale.
Trei ani mai târziu a investit în internet şi a creat Romania Data System (RDS). Astfel, folosindu-se de RCS, noua companie a început instalarea internetului în casele şi în firmele românilor. Calitatea lăsa de dorit la început, dar Zoltan a continuat să investească şi să ridice nivelul.
Strategia lui Teszari
Teszari a folosit o strategie extrem de inteligentă cu RCS, bazându-se pe ideea că multe lucruri mici fac un lucru mare. De altfel, i-ar fi fost greu orădeanului să înceapă cu o investiţie mare, la nivel naţional. Aşa că a luat-o de la bază, cu afacerile mici, locale. Aceeaşi strategie este încercată acum şi de Cozmin Guşă, care printr-un fond de investiţii încearcă să finanţeze publicaţiile mici. Deosebirea esenţială este că proiectul anunţat cu surle şi trâmbiţe încă din aprilie este la această oră doar pe hârtie, pentru că nu sunt banii necesari.
Afaceri
Independența de ecosisteme: Cum să nu fii captivul unei platforme
Multe companii își construiesc prezența digitală pe platforme populare, fără să ia în calcul un aspect esențial: controlul. La început, aceste soluții par rapide și eficiente. În timp, limitele devin evidente.
Dependenta de un ecosistem închis poate afecta direct flexibilitatea, costurile și capacitatea de dezvoltare.
Ce înseamnă dependența de platformă
Dependența apare atunci când:
- nu ai acces real la cod
- funcționalitățile sunt limitate
- modificările depind de platformă
- costurile sunt impuse extern
În aceste situații, business-ul este legat de deciziile unui sistem asupra căruia nu are control.
Pentru companiile care urmăresc control total, o abordare bazată pe independenta digitala online oferă libertate reală de dezvoltare.
Limitările ecosistemelor închise
Platformele de tip „all-in-one” oferă simplitate, dar vin cu restricții:
- personalizare limitată
- integrare dificilă
- performanță controlată extern
- costuri variabile
Aceste limite apar odată cu creșterea business-ului.
Controlul asupra platformei
Un sistem propriu oferă:
- acces complet la cod
- posibilitatea de modificare
- integrare fără restricții
- adaptare rapidă
Acest control devine esențial în proiecte serioase.
Impactul asupra costurilor
Dependenta de platforme externe poate genera:
- taxe lunare
- costuri suplimentare pentru funcționalități
- limitări care impun upgrade-uri
Pe termen lung, costurile cresc.
Scalabilitatea
Platformele standard nu sunt construite pentru nevoi specifice.
Când business-ul crește:
- apar limitări
- performanța scade
- extinderea devine dificilă
Un sistem independent permite scalare fără blocaje.
Greșeli frecvente
Cele mai întâlnite:
- alegerea unei platforme doar pentru simplitate
- ignorarea limitărilor pe termen lung
- lipsa unei strategii
- focus pe costul inițial
Aceste decizii afectează dezvoltarea.
Diferența dintre rapid și sustenabil
O platformă rapidă de implementat nu este neapărat eficientă pe termen lung.
Un sistem bine construit necesită mai mult timp, dar oferă stabilitate și control.
Integrarea cu alte sisteme
Business-urile moderne au nevoie de integrare:
- CRM
- sisteme interne
- aplicații externe
Platformele limitate fac aceste integrări dificile.
Libertatea de dezvoltare
Independența înseamnă posibilitatea de a decide:
- cum evoluează platforma
- ce funcționalități sunt adăugate
- cum este optimizată
Această libertate este esențială.
Alegerea corectă
Decizia nu este despre tehnologie, ci despre control.
Companiile care își păstrează independența digitală pot crește fără limitări impuse extern.
Afaceri
CONSTRUCȚIILE SUSTENABILE ȘI REZILIENȚA: BĂNCILE ȘI ASIGURATORII – PARTENERI CHEIE LA NIVEL GLOBAL
În contextul unor fenomene meteorologice extreme din ce în ce mai frecvente, construcțiile sustenabile devin treptat o temă centrală pentru managementul riscurilor, reziliența teritorială și conservarea valorii economice și a activelor — depășind sfera performanței de mediu.
Ediția 2026 a Barometrului Construcțiilor Sustenabile, publicat de Observatorul pentru Construcții Sustenabile al Saint-Gobain, evidențiază totuși o discrepanță persistentă: deși actorii financiari recunosc importanța adaptării și a rezilienței mediului construit, integrarea acestora în deciziile de investiții, finanțare și asigurare rămâne limitată, din cauza beneficiilor insuficient demonstrate.
Băncile și asiguratorii: un nivel consistent, dar incomplet de conștientizare
Pentru prima dată de la lansarea sa în 2023, Barometrul Construcțiilor Sustenabile include un studiu calitativ internațional, axat pe adaptare și reziliență, realizat în rândul celor care activează în sectorul financiar – bănci comerciale, bănci de dezvoltare și asiguratori.
Această nouă componentă completează sondajul cantitativ internațional realizat anual (4.800 de actori implicați și 30.000 de cetățeni din 30 de țări).
Rezultatele arată că adaptarea la schimbările climatice și reziliența câștigă teren peste tot: atât în rândul actorilor financiari, cât și al celorlalți factori implicați (26% dintre mențiuni, în creștere cu 5 puncte față de 2025, după un avans deja semnificativ în anul precedent) și al cetățenilor intervievați.
Aceste dimensiuni se referă la capacitatea clădirilor și infrastructurii de a face față riscurilor climatice, de a absorbi șocurile și de a-și păstra valoarea în timp. Cu toate acestea, ele întâmpină încă dificultăți în a deveni criterii de structură în modelele economice și rămân greu de transpus operațional în deciziile privind creditarea sau alocarea capitalului.
Obstacolul principal: lipsa unei rentabilități demonstrate a investiției
Toți actorii consultați în cadrul Barometrului sugerează aceeași explicație: necesitatea de a demonstra clar rentabilitatea investițiilor în proiecte de adaptare și reziliență.
Spre deosebire de reducerea emisiilor de CO₂, care beneficiază de indicatori larg standardizați, reziliența se bazează pe beneficii pe termen lung, tratate probabilistic și adesea indirecte: reducerea pierderilor viitoare, continuitatea activității și conservarea valorii activelor.
Ca urmare, costurilor imediate și vizibile, uneori semnificative, le sunt contrapuse beneficii mai difuze, care sunt încă insuficient integrate în modelele financiare și de asigurare.
Transformarea rezilienței într-un atu economic
Pentru a accelera transformarea sectorului și tranziția către construcții sustenabile, este acum urgent ca reziliența să fie transformată într-un motor al performanței economice, al competitivității și al reducerii riscurilor.
Barometrul arată că 47% dintre actorii implicați consideră că domeniul construcțiilor sustenabile creează mai multă valoare decât construcțiile tradiționale — o evaluare care rămâne totuși prea fragilă, în special în Europa și regiunea Asia-Pacific.
În plus, trei pârghii cheie se conturează pentru a consolida sprijinul celor mai reticenți respondenți (6% dintre actorii implicați) în vederea continuării dinamicii în construcțiile sustenabile:
- concretizarea beneficiilor;
- garantarea performanței reale pentru utilizatori;
- demonstrarea competitivității economice a soluțiilor.
Instituțiile financiare joacă un rol esențial
În acest context, băncile și asiguratorii ocupă o poziție strategică: prin integrarea mai sistematică a aspectelor legate de adaptare și reziliență în procesele lor decizionale, pot juca un rol decisiv în trecerea de la o simplă ambiție comună la transformarea la scară largă a sectorului construcțiilor.
Acest lucru necesită progrese pe mai multe planuri:
- dezvoltarea unor repere și standarde mai operaționale;
- o mai bună transpunere financiară a riscurilor fizice;
- structurarea unor instrumente financiare adaptate;
- integrarea mai sistematică a rezilienței în evaluarea proiectelor și a portofoliilor.
Percepția domeniului construcțiilor sustenabile în România
Unul dintre rezultatele relevante pentru România evidențiază un nivel ridicat de familiaritate cu conceptul de construcții sustenabile printre actorii din sector. La nivel global, gradul de familiarizare cu acest concept s-a stabilizat în 2026: 67% dintre părțile interesate declară că înțeleg în mod clar ce presupune, iar 94% au auzit cel puțin o dată de construcțiile sustenabile. În acest context, România se remarcă printr-un nivel de informare semnificativ, 86% dintre respondenții din domeniu declarând că sunt familiarizați cu acest concept, comparativ cu media europeană de 69%.
Nivelul de familiarizare cu construcțiile sustenabile este ridicat în România și în rândul populației generale, unde 65% dintre respondenți declară că sunt familiarizați cu acest concept. Prin comparație, nivelul mediu global e de 39%, cel european e de 33%, în timp ce în alte piețe europene, precum Republica Cehă, acest procent scade la doar 14%, evidențiind un decalaj major de informare la nivel regional.
În ciuda unui nivel ridicat de familiarizare cu conceptul de construcții sustenabile, respondenții români care au o legătură cu domeniul au o înțelegere mai scăzută a elementelor concrete care definesc acest concept, comparativ cu media europeană. Doar 44% asociază construcțiile sustenabile cu reducerea amprentei de carbon a clădirilor, față de 69% la nivel european. Diferențe semnificative se observă și în cazul altor practici esențiale: utilizarea materialelor locale (31% vs. 56%), prioritizarea renovării clădirilor existente (31% vs. 59%), reutilizarea materialelor (39% vs. 69%) și reciclarea acestora (34% vs. 67%). Aceste decalaje indică o nevoie clară de aprofundare a înțelegerii operaționale a sustenabilității în sectorul construcțiilor din România.
Publicul din România manifestă un nivel ridicat de susținere pentru dezvoltarea construcțiilor sustenabile. Astfel, 72% dintre respondenți consideră că a construi mai sustenabil reprezintă o prioritate clară, comparativ cu 63% la nivel global. Acest rezultat indică un nivel puternic de așteptare din partea populației și poziționează România printre piețele în care presiunea publică poate accelera adoptarea practicilor sustenabile în sectorul construcțiilor.
În ansamblu, datele pentru România arată că piața locală beneficiază de un context favorabil: interesul public este puternic, iar gradul de familiarizare cu tema este ridicat. Următoarea etapă pentru accelerarea transformării sectorului este însă consolidarea înțelegerii concrete a ceea ce presupun, în practică, construcțiile sustenabile.
Cea de-a 4-a ediție completă a Barometrului Construcțiilor Sustenabile este disponibilă pe saint-gobain.com. De reținut că este necesară completarea unui formular scurt pentru a accesa versiunea integrală.
Afaceri
Românii încep să calculeze corect: locuința „verde” nu mai e un moft, ci o investiție care se plătește singură
Interesul pentru locuințe eficiente energetic crește vizibil, dar decizia finală rămâne blocată de percepția costului inițial.
Datele indică, însă, o schimbare de mentalitate. În timp ce studiile internaționale arată că doar o treime dintre proiectele de construcții sustenabile ajung să fie implementate, în România există deja comunități care trăiesc de peste un deceniu beneficiile reale ale locuirii verzi.
Piața rezidențială din România intră într-o etapă de maturizare în care criteriul dominant începe să se schimbe: de la „cât costă casa” la „cât costă să trăiești în ea.”
Tot mai mulți români încep să înțeleagă impactul direct al eficienței energetice asupra bugetului personal. Un studiu recent arată că 77% dintre proprietari au investit deja în ultimii ani în măsuri de eficiență energetică, principalul motiv fiind reducerea costurilor lunare.
În paralel, 80% dintre români evaluează o locuință, în funcție de costurile de întreținere, nu doar de prețul de achiziție, iar eficiența energetică a devenit un criteriu esențial pentru două treimi dintre cumpărători. Această schimbare de perspectivă vine pe fondul unei realități dure: fondul locativ din România este în mare parte învechit, cu aproximativ 70% dintre clădiri construite înainte de 1990, la standarde energetice scăzute. Practic, majoritatea locuințelor existente sunt ineficiente și costisitoare pe termen lung.
În acest context, diferența dintre locuințele tradiționale și cele eficiente energetic devine din ce în ce mai vizibilă în cifre concrete. Datele din piață arată că o locuință eficientă poate reduce consumul de energie chiar și cu până la 90% față de una convențională, ceea ce înseamnă economii anuale de ordinul miilor de euro.
Cu toate acestea, bariera psihologică rămâne puternică. Peste 70% dintre români nu intenționează să investească în sisteme moderne de încălzire, principalul motiv fiind costul inițial ridicat. Cu alte cuvinte, piața înțelege beneficiile, dar ezită în fața investiției.
Aici apare ruptura reală dintre intenție și acțiune.
În acest peisaj, dezvoltatori, precum Ecovillas, vin cu un model care mută discuția din zona teoretică în cea practică. Activă pe piață din 2014, cu sute de locuințe construite și livrate deja, compania este prima din România care a construit comunități bazate pe eficiență energetică și mentenanță minimă, folosind tehnologii precum pompe de căldură geotermale, ventilație cu recuperare de căldură și materiale fără emisii toxice.
“În unele cazuri, diferența de costuri de operare poate depăși 2.000 de euro pe an, iar pe termen mediu investiția inițială, mai mare cu 10–20% , începe să se amortizeze rapid”, afirmă reprezentanții Ecovillas.
Conceptul promovat de Ecovillas – „effortless maintenance living” – mută accentul de pe ideea de „eco” ca sacrificiu sau cost suplimentar, către ideea de timp câștigat și predictibilitate. Rezultatul nu este doar unul de mediu, ci unul economic: costuri de întreținere reduse și o predictibilitate a cheltuielilor pe termen lung, într-un context în care prețurile la energie au devenit volatile.
Ecovillas anunță planuri de dezvoltare de peste 50.000 de metri pătrați de locuințe în următorii ani, într-un efort care nu vizează doar extinderea, ci și educarea pieței.
„După 10 ani, putem vorbi despre sustenabilitate în termeni concreți, nu teoretici. Pentru clienții noștri, acest concept s-a tradus în costuri predictibile, autonomie și o calitate a vieții care nu depinde de fluctuațiile pieței energetice”, declară reprezentanții Ecovillas.
Exemplele concrete arată că, într-o locuință eficientă, consumul este mai redus decât într-o casă standard, deci chiar și în condiții de creștere a prețurilor la energie, acest lucru reduce impactul scumpirilor asupra bugetului familiei.
De exemplu, la o casă eficientă după standarde nZEB, de 134 mp utili, consumul mediu anual calculat pentru o familie cu 4 membrii – în care e asigurată încălzirea, răcirea locuinței, sistem de ventilație cu recuperare și apa caldă menajeră – este în jur de 4.500 kWh/an, ceea ce înseamnă un cost mediu de 5600 lei/an. În cazul unei case încălzită cu centrală pe gaz, cu tâmplărie obișnuită și fără izolație eficientă, costul poate ajunge la circa 10.000 lei/an. La o casă mai veche, diferențele pot fi mai mari.
În esență, schimbarea este deja în curs: românii nu mai cumpără doar metri pătrați, ci încep să cumpere costuri viitoare mai mici. Iar în momentul în care educația economică va ajunge din urmă interesul, locuințele verzi nu vor mai fi o alternativă, ci noul standard.
-
Afaceriacum o săptămânăRomânii încep să calculeze corect: locuința „verde” nu mai e un moft, ci o investiție care se plătește singură
-
Uncategorizedacum o săptămânăUn nou orizont terapeutic în diabetul de tip 2 la adolescenți: Semaglutida orală își confirmă eficacitatea superioară în studiile clinice
-
Uncategorizedacum o săptămână„IMAGINE UNIVERSE” – Sînziana Mircea & Friends: concert extraordinar la Sala Radio din București pe 5 mai
-
Uncategorizedacum o săptămânăHONOR aduce experiența de gaming și tehnologie la East European Comic Con 2026
-
Afaceriacum o săptămânăCONSTRUCȚIILE SUSTENABILE ȘI REZILIENȚA: BĂNCILE ȘI ASIGURATORII – PARTENERI CHEIE LA NIVEL GLOBAL
-
acum 6 zileCITY PROTECT SECURITY accelerează expansiunea națională: noi parteneriate în retail, intrare în mall-uri și extindere în bricolaj
-
Afaceriacum o săptămânăThe List Estates: Chiriile accelerează în 2026, în timp ce tranzacțiile de vânzare încetinesc pe fondul prudenței cumpărătorilor
-
Uncategorizedacum o săptămânăDispozitive care fac mai mult: HONOR 600 Lite și MagicPad 4 duc creativitatea și productivitatea la un alt nivel

