Într-o plângere adresată de colonelul Florin Gulianu președintelui Curții Militare de Apel București, șefa DNA și fostul prim-adjunct al directorului SRI sunt acuzați de abuzuri grave. Fostul ofițer al serviciului secret arată cum acționau procurorii militari la comandă, fără să țină cont de drepturile omului şi de legislaţia europeană care spune că divulgarea unor acte de coruţie nu sunt secrete de stat

În documentul transmis instanței militare pe 24 decembrie 2014, colonelul în rezervă Florin Gulianu face dezvăluiri uluitoare și extrem de grave despre modul în care DNA înţelege să facă „anchete penale” în cazurile care nu-i convin şi în care nu are interes.

În motivarea plângerii, Gulianu susţine că procurorii militari ai DNA acţionau la comanda lui Florian Coldea, fostul prim-adjunct al directorului SRI, prin intermediul Laurei Codruța Kovesi, șefa procurorilor anticorupție.

Gulianu i-a sesizat șefului Curții Militare de Apel că cei doi, Coldea și Kovesi, nu au ţinut cont de drepturile omului şi de legislaţia europeană care spune că divulgarea unor acte de corupţie nu sunt secrete de stat și  sunt mai importante decât apărarea imaginii SRI. „Grav este că, pentru astfel de atitudini prosesual penale ale magistraților, România a fost, de mai multe ori, condamnata de către CEDO”, subliniază Gulianu.  Fostul șef al Sectorului Contraspionaj din SRI Prahova arată că șefa DNA și fostul prim-adjunct al directorului SRI au comis aceleaşi abuzuri invocate de CEDO în cauza Bucur şi Toma împotriva României, în urma căreia statul român a fost condamnat. Bucur este fostul căpitan SRI care, în 1996, a ieşit într-o conferinţă de presă şi a spus că sunt ascultate telefoanele unor jurnalişti, oameni politici şi membri ai societăţii civile şi a fost condamnat de Tribunalul Militar, în 1998, la doi ani de închisoare cu suspendare pentru furt, culegere şi transmitere de informaţii, respectiv divulgare sau folosire de informaţii cu caracter secret. CEDO a spus, clar, în decizia din 2013, că deconspirarea unor abuzuri, chiar şi în SRI, nu sunt fapte penale. Bucur a fost reabilitat printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe 11 februarie 2016. A murit pe 11 decembrie 2016, fără ca SRI îl repună în drepturi.

Fostul colonel de la contraspionaj invocă, în demersul său, articolul 6, paragraful 2 al CEDO și arată că, la 19 aprilie 2007, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluţia 1551 (2007) privind echitatea procedurilor judiciare în cazurile de spionaj sau divulgare a secretelor de stat. Paragraful relevant în acest caz este 10.1 care arată: „Informaţiile care aparţin domeniului public nu pot fi considerate secrete de stat, iar divulgarea lor nu poate fi asimilată spionajului şi reprimată că atare, chiar dacă persoană implicată culege, sintetizează, analizează sau comentează informaţiile respective. Acelaşi lucru este valabil pentru participarea la cooperare ştiinţifică internaţională şi pentru denunţarea corupţiei, a încălcării drepturilor omului, a distrugerii mediului sau a oricărui alt abuz de putere din partea autorităţilor publice (whistle-blowing).”

Tot în plângere, Florin Gulianu arată că celelalte secţii ale DNA soluţionează dosare complexe de corupţie, dar nu şi Secţia Militară, unde erau cercetaţi şefi din SRI, acuzaţiile ducând până la vârful ierarhiei, adică la Coldea. Gulianu spune, în context, că procurorii au neglijat menirea magistraturii şi aminteşte de criticile aduse Laurei Kovesi de către judecătorul CSM Mircea Aron, care spunea că procurorii DNA ar trebui să citească timp de o săptămână, în fiecare zi, Legea 303/ 2004 privind statul judecătorilor şi procurorilor. Fostul ofiţer SRI mai spune că un ofiţer din Direcţia de Securitate Internă a SRI, Marian Dumitrescu, a ascuns un raport cu un ordin rezolutiv de demitere a şefului SRI Prahova, semnat de fostul director Radu Timofte, după ce Marin Constantin a fost prins furând din fondurile operative, semnând în fals în numele unei surse de informaţii.

Coldea, „spălat” de Văetiși

Florin Gulianu susține că trei ofițeri ofițeri au fost sancționați și dați afară pentru abateri disciplinare inventate, pe baza unor înscrisuri contrafăcute, „numai ca o contramăsură lamentabilă la faptul că au raportat constant adevăruri care nu convin conducerii”. Grav este că, susține Gulianu, „pentru atingerea acestui scop ignobil, s-a apelat la tertipuri pseudo-juridice, bazându-se pe pactizarea procurorilor militari de la DNA cu propria lor cauza nelegitimă”,  prin nesancționare a vinovaţilor și pentru „interese personale de menţinere la comandă / conducere”. Procurorul militar Marian Văetişi a clasat „în orb” dosarul în care era incriminat Florian Coldea, fără a solicita şi examina dovezile indicate de Florin Gulianu. Cu toate acestea, magistratul DNA a stabilit că „faptele nu sunt prevăzute de legea penală ori nu au fost săvârşite cu vinovăţie”.

Compania „selectă” a ofițerilor acuzați de corupție, plangere musamalizata de Laura Codruta Kovesi.

Interesant ca in aceasta plangere era mentionat ca faptuitor Marian Dumitrescu de la SRI implicat ilegal in exterior, pe competentele celor de la SIE, care se afla la bordul avionului care l-a adus pe Nicolae Popa in România.

Marian Dumitrescu este actualul sef al Corpului de Control al directorului si este mana dreapta a generalului de carton Florian Coldea pe numele acestora fiind mai multe plangeri penale care au fost musamalizate de Parchetul Militar la ordinele lui Coldea si interventia lui Kovesi.

Actualul sef al Corpului de control al Directorului SRI este col. Marian Dumitrescu care a fost șef Sector Juridic în cadrul Direcției Generale Securitate Interna.

Plângerea fostul șef de la contraspionaj  a fost îndreptată împotriva Ordonanţei DNA de clasare şi disjungere a cauzei nr. 109/P/2014 din 31.10.2014, dată de procurorul militar colonel Marian Văetişi. Prin acea ordonanță, procurorul DNA a decis să nu îl trimită în judecată pe fostul şef al lui Florin Gulianu de la SRI Prahova, colonelul Constantin Marin, acuzat de mai multe fapte de corupție sau asimilate corupției, alături de Florian Coldea și alți nouă ofițeri SRI. La acel dosar, Florin Gulianu a depus documente care susțin acuzațiile împotriva lui:

• Constantin Marin, fost șef SRI Prahova: abuz în serviciu, delapidare și infracțiuni de corupție sau asimilate infracțiunilor de corupție, așa cum prevedea vechiul Cod Penal și legea pentru combaterea evaziunii fiscal;
• Florian Mihail Coldea, fost prim-adjunct al directorului SRI: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice, în formă continuată, instigare la abuz în serviciu în forma continuată, omisiunea sesizarii organelor judiciare și uzurparea funcției, deoarece a luat decizii prin care s-au acoperit faptele penale sesizate de mai mulți ofițeri,  în numele fostului director al SRI, George Maior.

Ceilalți ofițeri sunt considerați coautori sau complici la faptele celor doi, fiind acuzați de abuz în serviciu, fals intelectual, și uz de fals:

– General de brigadă Vasile Ghiță, șeful Direției Generale Securitate Internă;

–  Colonel Bogdan Pasăre,  șeful Direcției Generale Managementul Resurselor Umane si Organizare;

–  Căpitan George Damureanu, șef birou avize NATO din cadrul Direcției Generale Securitate Interna, membru al comisiei de verificare specială;

–  Colonel Gabriel Anghel, din Corpul de Control al directorului SRI, șeful comisiei de verificare specială (acțiune efectuată în perioada decembrie 2013 – februarie 2014);

–  Lt. col. Georgescu, de la Direcția Juridică, membru în comisia de „verificare specială”;

–  Lt. col. Marian Dumitrescu, șef Sector Juridic în cadrul Direcției Generale Securitate Interna, care a realizat, pe data de 04.06. 2014, interviul de securitate cu Florin Gulianu;

–  Colonel Marius Vrânceanu, locțiitor al șefului Corpului de Control al SRI, inginer, șeful comisiei de soluționare juridică, pe excepții și pe fond, a contestației formulată de ofiţer împotriva sancțiunii disciplinare „mustrare scrisă” și împotriva Ordinului directorului SRI nr. DP 054 din 27.02.2014;

–  Căpitan Mihnea Neagu, șef Birou Juridic în cadrul Direcției Generale Securitate Interna, membru al comisiei de soluționare juridică, pe excepții și pe fond, a contestației formulată impotriva sancțiunii disciplinare „mustrare scrisă” și împotriva Ordinului directorului SRI nr. DP 054 din 27.02.2014;

–  Maior George Bogdan Alexandru, șef sector în cadrul Direcției Generale Securitate Internă,  al doilea ofițer intervievator la interviul de securitate din 04.06. 2014.

Pe rolul instantelor din Prahova se afla un dosar prin care col (R) Gulianu Florian isi cauta dreptatea dupa trecerea sa ilegala in rezerva.

Astfel, unul din capetele de cerere ale acţiunii în contencios administrativ introdusă la Curtea de apel Ploieşti (a cărei soluţie la fond a atacat-o cu recurs) a fost anularea, ca nelegal şi netemeinic, a Ordinului directorului SRI nr. DP 0207 din 23.06.2014 prin care a fost trecut in rezerva, din oficiu, din motive imputabile acestuia, întemeiat de intimatul SRI pe dispoziţiile art. 43, alin. 1, lit. b şi art. 85, alin. 1, lit. m si alin. 2 din Statutul cadrelor militare aprobat prin Legea nr. 80 / 1995, completată şi modificată.

Art. 41

(1)Trecerea cadrelor militare din activitate in rezerva sau direct in retragere, precum si chemarea din rezerva in activitate se fac dupa cum urmeaza:

1. b) ceilalti ofiteri, prin ordin al ministrului apararii nationale;

Art. 85

(1)Ofiterii, maistrii militari si subofiterii in activitate pot fi trecuti in rezerva sau direct in retragere, dupa caz, in urmatoarele situatii:

1. m) in cazul neavizarii in vederea acordarii autorizatiei de acces la informatii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori in cazul in care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar in conditiile legii;

(2) Trecerea in rezerva sau direct in retragere se face din oficiu, in conditiile prevazute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f), i1), l), m) si n), la propunerea consiliilor de judecata, in conditiile prevazute la alin. 1 lit. i) si j), iar, in celelalte conditii, la propunerea comandantilor unitatilor din care fac parte, inaintata ierarhic.

„Propunerea de trecere în rezervă nu a fost făcută de comandantul unităţii din care am făcut parte (Direcţia „K”, indicativ UM 0356 Bucureşti, unde fusesem mutat de la UM 0735 Ploieşti, după eliberarea din funcţia de şef Sector „Contraspionaj” şi pus la dispoziţie), ci de Direcţia generală de Securitate Internă Bucureşti (al cărei cadru militar nu eram), care, tot ea, a refuzat a-mi elibera avizul, întocmind un raport dual refuz aviz de a nu mi se revalida autorizaţia de acces la informaţii clasificate[1] – propunere trecere în rezervă. Nu mi s-au adus la cunoştinţă, nici verbal, nici în scris, considerentele de fapt şi temeiul de drept ale neacordării.

Deci, decizia nu mi s-a motivat.

A se reţine că acesta are caracterul tipic tot al unui act administrativ al unei institutii centrale în raport cu care nu am acces la justitie pentru a-l contesta.[2]

Pentru scrupulozitatea caracterizării / descrierii situaţiei mele concrete, evoc în plus că:

• subsemnatul mă aflam în situaţia prevazuta de Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România aprobate prin HG nr. 585/2002 în

art. 167 din – (1) Revalidarea avizului privind accesul la informaţii clasificate presupune reverificarea persoanei deţinatoare a unui certificat de securitate/autorizaţie de acces in vederea menţinerii sau retragerii acesteia

şi a alin.

(2) Revalidarea poate avea loc la solicitarea unitaţii in care persoana isi desfasoara activitatea (s. n.), sau a ORNISS, în oricare din următoarele situatii, respectiv lit. b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizaţiei de acces deţinute anterior (s.n.).

Contextual, la particularitatea personalizată a subsemnatului, SRI se afla în etapa  obligatorie aplicarea a reglementărilor din Standardele aprobate prin HG nr. 585/2002,

Art. 152 (1) „Verificarea in vederea avizarii pentru accesul la informatii secrete de stat se efectueaza cu respectarea legislatiei in vigoare privind responsabilitatile in domeniul protectiei unor asemenea informatii, de catre urmatoarele institutii: a) Serviciul Roman de Informatii, pentru: – personalul propriu;…”

Sintagma „legislatiei in vigoare” din textul de mai sus se referă, în principal, la următoarele prevederi legale care, sub niciun motiv şi în nicio formă nu au fost incidente în cazul meu. Astfel, eu nu m-am incadrat (decât doar prin forţarea argumentării false şi abuzive de către SRI) în niciuna dintre situatiile enumerate la:

– art. 159 – „Urmatoarele situatii imputabile atat solicitantului, cat si sotului/sotiei sau concubinului/concubinei acestuia reprezinta elemente de incompatibilitate pentru acces la informatii secrete de stat:

1. a) daca a comis sau a intentionat sa comita, a fost complice, a complotat sau a instigat la comiterea de acte de spionaj, terorism, tradare ori alte infractiuni contra sigurantei statului;
2. b) daca a incercat, a sustinut, a participat, a cooperat sau a sprijinit actiuni de spionaj, terorism ori persoane suspectate de a se incadra in aceasta categorie sau de a fi membre ale unor organizatii ori puteri straine inamice ordinii de drept din tara noastra;
3. c) daca este sau a fost membru al unei organizatii care a incercat, incearca sau sustine rasturnarea ordinii constitutionale prin mijloace violente, subversive sau alte forme ilegale;
4. d) daca este sau a fost un sustinator al vreunei organizatii prevazute la lit. c), este sau a fost in relatii apropiate cu membrii unor astfel de organizatii intr-o forma de natura sa ridice suspiciuni temeinice cu privire la increderea si loialitatea persoanei.”

Si nici la:

art. 160 – Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la informatii secrete de stat oricare din urmatoarele situatii:

1. a) daca in mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informatii cu relevanta in planul sigurantei nationale ori a mintit in completarea formularelor tip sau in cursul interviului de securitate;
2. b) are antecedente penale sau a fost sanctionat contraventional pentru fapte care indica tendinte infractionale;
3. c) are dificultati financiare serioase sau exista o discordanta semnificativa intre nivelul sau de trai si veniturile declarate;
4. d) consuma in mod excesiv bauturi alcoolice ori este dependent de alcool, droguri sau de alte substante interzise prin lege care produc dependenta; e) are sau a avut comportamente imorale sau deviatii de comportament care pot genera riscul ca persoana sa fie vulnerabila la santaj sau presiuni;
5. f) a demonstrat lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie; g) a incalcat reglementarile privind protectia informatiilor clasificate;
6. h) sufera sau a suferit de boli fizice sau psihice care ii pot cauza deficiente de discernamant confirmate prin investigatie medicala efectuata cu acordul persoanei solicitante;
7. i) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera vulnerabilitati exploatabile de catre serviciile de informatii ale caror interese sunt ostile Romaniei si aliatilor sai.

Pentru a decide sa nu-mi revalideze autorizatia de acces la informatii clasificate, SRI face, fals pro bono, o interpretare cazuala (ca forma a interpretarii oficiale), a normelor juridice incidente (art. 16 din HG nr. 585/2002), deslusind cerintele legii. Aceasta interpretare se refera, deci, la un anume caz concret.

Este cel putin inabil sa se sustina ca in luarea unor masuri institutionale, manageriale si de sanctionare disciplinara, poate exista subiectivism, tinzand, urmare interviului de securitate din iunie 2014, la recunoasterea ca „suspiciunea” are valoarea unei probe, considerand-o temei al retragerii / nerevalidarii avizului de securitate (considerand ca s-ar permite, din punct de vedere legal, luarea unor masuri bazate pe aprecieri subiective). Aprecierea unui fapt ca reprezentand o lipsa de loialitate, incorectitudine, necinste sau indiscretie a subsemnatului nu poate fi decat subiectiva, deoarece legea nu permite.

Aplicarea normei juridice nu se face aleatoriu si discretionar, potrivit parerii unuia sau altuia si nu permite, deci, subiectivism. Caracterul volitional al normei nu inseamna subiectivism, arbitrariu, ci forma subiectuala, adica, modul inerent subiectual in care o comanda sociala este asimilata de vointa legiuitorului si dobandeste prin aceasta expresie subiectuala; norma juridica este obiectiva prin modul ei de determinare si prin continutul reglementarii.

Tin a preciza ca, niciodata, suspiciunile nu constituie baza sanctionatorie ci, cel mult, temeiul declansarii unor verificari / investigatii. Pe de alta parte, in intreaga doctrina si practica juridica se vorbeste de obiectivitate in angajarea raspunderii juridice, niciunde si nicicand (poate, doar, in regimurile totalitare, dictatoriale si tarile bananiere), subiectivismului (atitudinii subiective) nu i se recunoaste niciun efect legal si nu poate fundamenta o decizie / ordin cu consecinte juridice. Suspiciunea (din faza initiala), trebuie sa se transforme in certitudine si trebuie sustinuta cu probe. Contrar, se ajunge, ca in cazul de fata (asa cum am aratat si sustin, in continuare, cu convingere si tarie), la aspecte inexistente, lipsite de orice suport faptic, pur si simplu inventate, fara legatura cu realitatea, ceea ce le confera un caracter absolut discretionar, iar inscrisul in care sunt cuprinse dobandeste si el caracterul unui inscris fals, ceea ce, cu prisosinta, este cazul in speta.

Actul de aplicare a normei juridice are valoarea unui fapt juridic, producand – in cazul de fata – initial modificarea, ulterior stingerea unui raport juridic (intre SRI si subsemnatul ofiter).

Imprejurarea (evocata de paratul SRI in raspunsul la intrebarea nr. 16 din Interogatoriu) potrivit careia am consimtit in formularul de securitate ca nerevalidarea avizului de securitate sa nu-mi fie motivata, este o dovada de crasa rea credinta.  Formularea este impusa prin lege, textul este preconstituit de Legea nr. 182/2002 si HG nr. 585/2002, astfel ca persoana supusa avizarii nu poate modifica enuntul, iar refuzul de a semna consimtamantul echivaleaza real cu riscul de a nu mai fi supus verificarilor de securitate si de a nu mai primi avizul sau revalidarea acestuia, dupa caz.

Formularea <<Sunt de acord ca neacordarea avizului de securitate sa nu-mi fie motivata>> din finalul Anexei 15 la HG nr. 585/2002  este nu numai neconstitutională, dar introducerea ei intr-un text de lege din anul de gratie 2002, ne intoarce in urma cu o jumatate de secol, in obsedantul deceniu al dictaturii proletariatului. Într-un text de act normativ nu se poate prestabili, indiferent de situaţie şi cu o opozabilitate erga omnes, obligaţia necondiţionată, absolută, a exprimării de către un cetăţean a unui acord de catre pentru ca un aviz să nu fie motivat, să nu i se comunice motivele şi nici să nu-l poată contesta (supune cenzurii unei instanţe de judecată), cu atât mai mult cu cât nu cunoaşte ce atacă în contencios („atacul în orb”). Acesta este un fel de fatalism legislativ, de genul „accept a priori orice act producator de efecte juridice lezante impotriva mea, chiar daca nu mi se motiveaza si imi mai şi restrânge / anulează anumite drepturi şi libertăţi fundamentale constituţionale.” O astfel de abordare în a legifera, lasă loc liberului arbitru în activitatea entitatilor cu atribuţii şi obligaţii în eliberarea /refuzul eliberării unor astfel de autorizaţii / certificate şi care vine in contradicţie cu chiar textul art. 28, alin. (5) din Legea nr. 182/2002 care vorbeşte de „retragere motivata”: „Neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivată (s. n.) a acesteia determina de drept interdicţia de acces la informaţii secrete de stat.”

Chiar dacă, ab adsurdo, am admite că legiuitorul a avut în vedere o nemotivare în materie, acesta s-a referit la situaţia iniţială (prima acordare de autorizaţie / certificat), iar nu şi la nemotivarea retragerii   / nerevalidării autorizaţiei   de acces   la   informaţii  clasificate. Cu alte cuvinte, este illogic şi absurd ca unui om să nu-I motivezi, după ani şi ani în care a lucrat cu informaţii clasificate de ce i+ai retras avizul! Adică să nu-I spui unde şi cum a greşit! E o aberaţie pe care Curtea Constituţională trebuie să o cenzureze.

Invocam, astfel, caracterul neconstitutional al acestor prevederi deoarece ele sunt evident contrare prevederilor:

1. a) – Constitutiei  Romaniei care, la 21 alin. (1) si (2) reglementeaza „Accesul liber la justitie”:(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”
2. b) – Constitutiei Romaniei avand in vedere ca lezează fondul unui drept fundamental, dreptul la munca, 41 „Munca şi protecţia socială a muncii: „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.>>

Este necesar, asadar, sa se comunice motivele pentru ca acestea sa fie supuse, in cazul persoanei nemultumite, controlului de contencios, pentru a li se verifica legalitatea si temeinicia. Cetateanul trebuie sa cunoasca de ce a fost concediat de la locul de munca si sa se asigure ca nu a fost un abuz, o razbunare, o incetare ostila a raporturilor juridice de munca.

Reiterez că militarilor, de regula, nu li se s-a comunica in scris, expressis verbis, actul administrativ, ci primesc  numai  o   înștiinţare despre   retragerea   accesului  la informaţii  clasificate, fără prezentarea  niciunuia dintre motivele de drept si de fapt avute în vedere, determinând  o stare   de neliniște   cauzată de lipsa de informaţii, ceea ce   constituie un tratament degradant, în sensul   dispoziţiilor art. 3  din  Convenţia   europeană   a  drepturilor omului.

1. c) – Chiar ale Legii nr. 182/2002 care, in 3 stipuleaza: „Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată in sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorarii Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi si răspândi informaţii.”

Or, prevederile incriminate tocmai asta fac: ignoră Constituţia şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

In concluzie, cineva trebuie sa ridice exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor din Legea nr. 182/2002 si din Anexa 15 la HG nr. 585/2002 şi, pe cale de consecinţă, deoarece au caracter de subsidiaritate, pe cele ale art. 85, alin. 1, lit. m si alin. 2 din Legea nr. 80 / 1995 cu care se coroborează organic.

Sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr.47/1992.

Va rog sa observati ca o astfel de conduita a APV-istilor pun militarii in imposibilitatea absoluta de a beneficia de aceste drepturi constitutionale fundamentale: accesul liber la justitie si de dreptul la munca”. (Cerasela N.).

[1] Autorizatie de acces la informatii clasificate – document eliberat cu avizul institutiilor abilitate, de conducatorul persoanei juridice detinatoare de astfel de informatii, prin care se confirma ca, in exercitarea atributiilor profesionale, posesorul acestuia poate avea acces la informatii secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesitatii de a cunoaste.

[2] Retragerea   / nerevalidarea autorizaţiei   de acces   la   informaţii  clasificate nu are natură  disciplinară   sau   contravenţională și nu reprezintă   o sancţiune   pentru   acţiunile  sau inacţiunile care constituie elemente de incompatibilitate pentru acces la informaţii clasificate, fiind  un act   administrativ prevăzut   de art. 9   lit. d din Legea   nr. 182/2002 ca o măsură   de protecţie   a  informaţiilor   clasificate.( Decizia nr. 3271 din 13 martie 2013 a ÎCCJ)