Connect with us

Exclusiv

Mitica de la SRI face pe profesorul

Publicat

pe

(Preluare Inpolitics):

Auzită cîndva de la un frizer: românul e cel mai prost client din lume. Oricît de rău l-ai tunde, tot îți lasă bacșiș. Chiar și pentru un om simplu, logica e limpede: dacă nu ai parte de servicii satisfăcătoare, de ce să-l mai răsplătești suplimentar pe cel care nu își merită, de fapt, nici tariful legal? De aici o întrebare tulburătoare: de ce la alegerile de azi, spre exemplu, avem o prezență la vot medie spre bună cînd am fi avut toate argumentele să le boicotăm in corpore?

Votul este temelia democrației, se spune, iar oamenii trebuie să iasă masiv și să-și aleagă conducătorii.
Chiulul de la vot e o lovitură dată democrației în ansamblu.
Și totuși, cînd însăși procesul electoral este viciat profund, oare nu rămîne boicotul generalizat unica armă împotriva abuzurilor celor care conduc?
Cum altfel să semnalizezi întregii lumi că ceva grav se întîmplă într-o anume democrație decît absentînd în masă de la urne?

Calitatea unei democrații este direct proporțională cu prezența cetățenilor săi la vot, pentru că asta denotă încredere în respectiva democrație și în puterea cetățeanului de a schimba ceva. Sigur că Mark Twain bombănea încă de acum vreun secol și jumătate că dacă votul nostru ar conta cu adevărat, ni l-ar fi luat demult. Dar o fi zis-o la supărare.

Țările foste comuniste stau foarte prost la capitolul prezență la vot în raport cu statele din vest.
Iar motivul e că, după entuziasmul instalat imediat după căderea comunismului, s-a ajuns încet-încet la un scepticism de calibru față de corectitudinea votului.

În ultimii ani, însă, scăderea constantă a prezenței la vot de la un ciclu la altul a dat semne de stopare, ba chiar de inversare a fenomenului. Și-au recăpătat românii, brusc, încrederea în democrație ori, mai grav, am ajuns să ne fie falsificate pînă și cifrele de prezență din softul STS ori prin alte metode?

Pentru organizatorii alegerilor, o prezență mare e crucială, pentru că transmite altora semnalul că e totul în regulă cu democrația mioritică.
În regimul comunist, se făcea totul pentru o prezență la vot de peste 95% în condițiile în care exista un singur candidat, PCR. (Ceaușescu era ales de MAN)
Ca unic competitor, PCR(FDUS) putea cîștiga și cu un singur vot; era esențială, însă, o prezență uriașă pentru o legitimitate aproape totală.

În vremurile moderne, boicoturile cele mai mari ale alegerilor se înregistrează în țările cu cel mai mare deficit de democrație, precum statele africane, asiatice ori republici bananiere latino-americane.
În egală măsură, statele nedemocratice sunt foarte nervoase vizavi de fenomenul boicotului și adesea introduc prevederi legislative punitive. Ne amintim reacția nervoasă a lui Putin de acum doi ani, cînd liderul opoziției, Alexei Navalni, chema la boicotarea alegerilor prezidențiale, clamînd absența democrației.

Aveau românii motive să stea în case la alegerile de azi?
În opinia noastră, da.

Pentru că în România se întîmplă lucruri de o gravitate extremă legate de procesul electoral.
Pare că fiecare regulă existentă a ajuns în situația de a fi încălcată.
Începînd cu dreptul cel mai sacru al alegătorului, acela de a-și cunoaște aleșii.

Am avut prima campanie post-decembristă fără dezbateri electorale, fără măcar un interviu din partea președintelui în exercițiu, fără minima posibilitatea de a-i adresa vreo întrebare. O campanie în care programele electorale au figurat doar simbolic și în care s-au depus eforturi titanice pentru generarea unor evenimente care să acopere problematica electorală.

Mass-media a funcționat cu motoarele aproape oprite în campanie, afișajul stradal care are menirea de a însufleți campania în orice țară democratică a fost pus cu botul pe labe încă de acum cîțiva ani, prin normele restrictive impuse de legea alegerilor. De aici aberația amplasării marilor panouri electorale înaintea campaniei, pentru a fi eliminate după începerea ei.

Au apărut și alte aberații pe bandă rulantă.
A apărut prevederea neconstituțională cu votul întins pe trei zile, dar numai pentru anumiți cetățeni. Atenție, nu pentru diasporeni, ci pentru orice cetățean care se afla în străinătate vineri sau sîmbătă.
Am arătat încă din primăvară că România e unica țară a lumii care organizează sute de secții de vot în străinătate; statele cu cele mai mari diaspore, India sau Israel, impun prezența în țară amatorilor de vot. SUA permite votul doar celor care au impozitele plătite la zi, în țară, Germania doar celor care motivează în scris dorința de vot, Marea Britanie doar un număr limitat de ani după părăsirea țării șamd.
La noi, s-a mers cu aberația pînă la organizarea unei secții de vot la Phenian, deși acolo votează doar personalul ambasadei, iar acesta o putea face prin corespondență.

S-a mai descoperit că, potrivit legii modificate recent, campania prezidențială trebuia să se încheie în sîmbăta dinaintea zilei alegerilor, adică sîmbăta trecută, pentru că alegerile au început vineri, oficial.
Mai avem situația halucinantă a candidaților – practic toți – prinși cu semnături falsificate, ori insuficiente, ori ambele, dar care au intrat, totuși, în cursă prin intermediul justiției și al legii proaste.
Nu-i de mirare că fostul președinte al CCR avertiza că ăsta ar fi motiv de anulare a alegerilor.

Să nu uităm lipsa tradiționalei licitații pentru softul electoral; în alți ani se făcea de formă și cîștigau firmele agreate de servicii, acum a dispărut pînă și salvarea aparențelor. La butoanele electorale continuă să se afle un serviciu secret militarizat, caz unic în Europa, dacă nu în lume.
La fel cum continuă să persiste, pe lista alegătorilor, numărul sfidător de 19 milioane de persoane, ceea ce corespunde întregii populații a României, cu diaspora și copii cu tot.
Numărul real al alegătorilor se plasează pe la 14-15 milioane, dintre care doar vreo 10 în interiorul granițelor.
Ceea ce înseamnă din capul locul vreo 5-7 procente fictive de alegători, adică suficient cît să încline balanța după placul unora.

”Tot ce a putut produce clasa politică pentru ocuparea funcției supreme în stat ar merita o prezență la vot de doar cîteva procente. Ar fi o lecție cu consecințe dintre cele mai grave pentru politicienii noștri” relata, cu luciditate, postul german Deutsche Welle la prezidențialele din 2014.

Mai mult decît oferta electorală săracă se remarcă omniprezența influenței serviciilor secrete în alegeri.

În vara lui 2009, Adrian Năstase declara public că ”În Romania, serviciile sunt cele care decid castigatorii campaniilor electorale (in special cele prezidentiale). Sunt teorii solide, destul de credibile si foarte greu de combatut de cei care au acces la informatii despre cum se implica oamenii puternici din servicii in campaniile electorale”.

La cîteva zile după alegerile prezidențiale din 2009 și mult înaintea celebrelor dezvăluiri despre sufrageria lui Oprea, președintele Comsiiei SRI, deputatul Ion Stan, făcea afirmații șocante:

”La 20 de ani de la Revoluţia română, România a devenit un stat mafiot în care postul de preşedinte poate fi cumpărat de cel care are bani, influenţa şi instrumente prin care să fraudeze alegerile. Maşina de fraudare a alegerilor prezidenţiale a folosit toate mecanismele care puteau fi accesate, după cum urmează: Instituţiile statului: poliţie, jandarmerie, servicii secrete, prefecturi, servicii deconcentrate, agenţi economici cu capital de stat au acţionat prin intimidare, şantaj şi forţă, instaurând frica în rândul unei populaţii sărăcite peste măsură şi uşor de manipulat”.

Trei ani mai tîrziu era azvîrlit în închisoare, dovadă că nu e bine să dai prea tare cu bățul prin gardul serviciilor.

Concluzii similare aveau să se regăsească și în Raportul Comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor prezindențiale din 2009: președintele Traian Băsescu, fostul premier Emil Boc și o parte a membrilor guvernului de atunci erau acuzați de constituire a unui grup infracțional organizat cu scopul deturnării alegerilor. Desigur, Parchetul General s-a făcut că plouă.

Băsescu avea, pe atunci, o opinie contrară, dar nu mai puțin incendiară: ”Iată că ne apropiem de sfârşitul campaniei şi încă niciun serviciu secret al României n-a intrat în acest joc politic şi cred că este pentru prima dată. Indiferent care va fi rezultatul alegerilor, îmi voi da singur bilă albă pentru faptul că serviciile au stat neutre şi şi-au văzut de treaba lor”.

Nu putem să-l ratăm pe Victor Ponta și faimoasa sa declarație din decembrie 2009 conform căreia ”sistemul de fraudă și de furt al PDL a funcționat mai bine decît cel al PSD”.

În 2013, directorul SRI, George Maior, vorbea într-un interviu despre tentativele ”unora” de a folosi serviciul în scopuri electorale la prezidențialele din 2014.
În aprilie 2016, o postare de-a dreptul explozivă a lui Traian Băsescu, pe Facebook:

”Pe fondul slăbiciunilor clasei politice, în România se instalează la putere o “sectă a securităţii naţionale” coruptă, avidă de putere, nelegitimă în exercitarea puterii, răspîndită în toate structurile statului şi care şi-a propus să substituie clasa politică şi cu tendinţa de a influenţa şi justiţia.
Dacă politicienii vor continua să tremure de frică, nu peste mult timp, această “sectă a securităţii naţionale “ va deveni stăpîna tuturor pîrghiilor statului, inclusiv a acelora care implică decizii politice”.

În noiembrie anul trecut, un fost consilier prezidențial și lider fondator al PMP, Adrian Rădulescu, aruncă o bombă: serviciile secrete au plasat pe primele două locuri ale PMP, doi candidați, Siegfried Mureșan și Cristian Preda, pentru alegerile europarlamentare. La cîteva zile după asta, scorul PMP în sondaje sărise de la 2,6% la cca.10%, iar partidul-fantomă ajungea în PE.

În februarie anul acesta, Raluca Turcan informa public poporul român, printr-un comunicat de presă, cît de ușor pot fi fraudate alegerile:
”PNL solicită PSD retragerea propunerii lui Mircea Drăghici de la conducerea AEP. Această propunere reprezintă furt cu premeditare! PSD urmărește să fure alegerile! PSD urmărește să deturneze banii acestei instituții!(…) Există pericolul să nu mai putem avea încredere în rezultatul alegerilor pentru că Liviu Dragnea își pune un apropiat suspectat de corupție să le gestioneze și controleze! Acest lucru va conduce cu siguranța la o serie de abuzuri în perioada electorală și postelectorală:
Blocarea candidaturilor pentru opoziția incomodă;
Blocare accesului opoziției la canalele media și la spațiile de publicitate;
Invalidarea dosarelor de candidaturi, invalidarea listelor de susținători;
Controale, amenzi, hărțuiri și intimidări ale adversarilor.”

Practic, un mare lider al opoziției ne-a explicat că fie și doar președintele AEP are puterea de a deturna rezultatul alegerilor.

Acum două luni, fondatorul SRI, Virgil Măgureanu, spunea sec, pentru Europa liberă, că serviciile pot determina rezultatul alegerilor: „Pot influența și încă într-un mod hotărâtor, atâta vreme cât anumite părți ale procesului electoral sunt trecute și prin acest filtru. La noi se spune – deși termenul acesta e puțin bizar – că Serviciul de Telecomunicații Speciale răspunde de finalizarea rezultatelor votului ș.a.m.d.. Nu vreau să intru în amănunte aici, dar, peste tot în lume, nu numai la noi, serviciile au o marjă bună în ce privește rezultatul votului și modul în care acest rezultat se vede în realitatea politică postelectorală”.

În iunie, însuși Traian Băsescu recunoștea că serviciile secrete se amestecă în alegeri: ”Se implică în mod mai discret ori mai puțin discret. Sau scot niște bombe de la secret și le împing în spațiul public în plină campanie”.

Cu două zile înaintea europarlamentarelor, Victor Ponta făcea afirmații-șoc: ”România plătește din taxe și impozite niște instituții și bine face, servicii de informații, care sigur ne apără de teroriști. Atenție, li s-a tăiat bugetul anul acesta și eu cred că li s-a tăiat intenționat ca să nu poată să fie eficienți împotriva războiului online, a hackerilor ruși, vin alegerile de la noi. Acesta a fost scopul pentru care l-au tăiat”.

Cu sau fără hackerii ruși, 48 de ore mai tîrziu ne-am trezit că un partid, ALDE, ia aproape o treime din scorul din sondaje și ratează PE, UDMR adună voturi salvatoare din absolut toate județele, iar Pro România și PMP intră în PE, deși erau în marja de eroare a ratării, în sondaje.
În ultimele două campanii s-a ajuns să se vorbească public despre faptul că avem un partid, USR, nășit de generalul SRI Florian Coldea ori unul, Pro România, nășit de generalul SIE Silviu Predoiu.
Și să se vorbească public despre războiul politic dintre ”activii” și ”rezerviștii” unor servicii.

SPP a fost pus la zid vehement în ultimii ani tot pentru implicarea profundă în politică. Despre ”Doi și un sfert” se vorbește permanent că e vînat înaintea alegerilor tocmai pentru forța de influență pe care o are.

Ne oprim aici cu exemplele, dar să spunem că asemenea dezvăluiri și afirmații au fost cu sutele de-a lungul ultimilor ani, în special, și ele aveau menirea – și obligația, chiar – să zguduie puternic încrederea românilor în democrație și în corecta organizare a alegerilor.
Iar neîncrederea în corectitudinea alegerilor induce categoric absenteismul la urne.
La noi, în schimb, pare să funcționeze paradoul mioritic, mecanismul invers: cu cît apar mai multe dovezi ale confiscării și manipulării mecanismului de vot, cu atît secțiile de vot par mai aglomerate.

Sau poate doar par, și mîna lungă a sistemului a ajuns cu falsurile și aici?

 

 

Facebook Comments

Exclusiv

Biroul şi Directoratul de Informaţii al Comunităţii de Informaţii al Consiliului Naţional de Securitate al SUA, alertate de mai multe ori în cazul ambasadorului SUA la UE, Gordon Sondland, şi mai mulţi oficiali români

Publicat

pe

De

Articolul care urmează nu este despre România stat de drept, acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România, în ultimii 9 ani, la butoane aflându-se turnătorul Petrov și succesorul Iohannis. Cel din urmă a produs o singură maculatură (plâng copacii care au fost tăiați pentru a se face hârtia proiectului ,,României educate”!) În fapt, vorbim despre simularea cronică a României educate. Cine să vrea o Românie educată, în condițiie în care În urmă cu mai bine de doi ani, un alt turnător al Securității care fusese decorat pentru contraperformantele legate de gestionarea crizei financiare, nu se sfia să vorbească despre simularea educației: ,,populația nici măcar nu trebuie să fie educată (financiar)”. Merită să citiți articolul, integral, pentru ca reprezinta, o alta perspectiva, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani: https://soviani.com/…/evaluarea-pisa-dupa-9-ani-o-poveste-…/
Evaluarea PISA, după 9 ani. O poveste cu turnatori, cu o camasa de forta si cu SRI – al doilea serviciu NATO. (Video).
În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), România era în recesiune profundă. Criza internațională a venit PESTE dezechilibrele interne majore (care au generat propria criza a economiei interne) iar indiferenta, iresponsabiltitatea si incompetenta autoritatilor combinate (monetare, fiscale, șef CSAT) au facut din recesiunea economiei Romaniei, una draconica. La nivelul anului 2015 am făcut și o estimare cât ne-a costat criza din 2008-2012 evaluând șapte criterii.
Am evaluat costul PIB-ului pierdut, scaderea averii gospodăriilor, deteriorarea activelor financiare, pierderile de capital uman în termen de salarii, pierderile de capital uman în termeni de locuri de muncă, costurile asociate cu majorarea TVA și reducerea salariilor bugetarilor, costurile asociate cu majorarea datoriilor publice.
Estimarea a condus la un cost al crizei cuprins între 130,5 miliarde de Euro și 233,5 miliarde de Euro. Costuri asociate politicilor ,,găștii”. Adică, pe cap de locuitor (inclusiv nou- născuți) între 6..529 și 11.675 de Euro. Mai mult decât pune de-o parte, în economisire, într-o viață întreagă, un român mediu.
Gasca sus mentionata (in esenta aceeasi care gestioneaza si acum economia Romaniei) a favorizat criza pana in 2008, a ignorat criza in 2008 si 2009 (ca sa se realeaga Mugur Isarescu guvernator BNR si Traian Basescu – Presedinte al Romaniei) si a luat masuri tardive, draconice si disproporționate in 2010 (majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, taierea salariilor cu 25%), care au prelungit recesiunea.
Și despre Isărescu (Manole) și despre Băsescu (Petrov) cărora li se datorează o bună parte din factura de aproape 12.000 de Euro/capita indusă de gestionarea de către ei a crizei, opinia publică a aflat că au fost turnători la Securitate și că și-au clădit identitatile publice, cu cheiță, sau dacă preferați, cu lanț. Unul turna despre divorțuri și despre colegele care ,,enervau colegii” iar celalălat despre are deja decizie instanță că a făcut poliție politică, asigurându-și din timp propagarea până la cel mai înalt nivel al României ,,democrate”.
Turnătorul Petrov a mai prins un mandat, mintind populația in campania electorală din 2009 că ,,nu vom tăia salarii și pensii”. Sicofantului Manole i-a mers chiar mai bine: el a mai prins trei mandate (2009, 2014, 2019) și chiar bonus de 95.000 de Euro de pensionare fără să se pensioneze, mintind populația că nu vom avea niciun fel de criză: ,,poate criză de nervi”.
Turnătorul Petrov a fost succedat la Cotroceni de un beneficiar de escorcherii cu case, Klaus Iohannis, căruia i-a și predat ordinul Steaua României în grad de colan(foto). Averea imobiliară personală a lui Iohannis, originată prin documente false, s-a majorat semnificativ in urma tergiversarii restituirii in patrimoniul statului a sursei alfa a averii sale imobiliare (casa obținută prin fraudă, cu un testament falsificat) și a încasării de chirii în continuare pe perioada tergiversării, prin aportul unui alt turnător al securității: turnătorul Miron, cel care în perioada în care Manole și Petrov turnaseră deja demult pentru prima oară la Securitate, fusese infiltrat în închisoarea de la Aiud, pentru a înrăutăți situați deținuților politici ai regimului comunist.
Nu ar fi reușit la Aiud fără sprijinul decisiv al lui Augustin Lazăr, fost procuror comunist, care, în baza turnătoriilor lui Miron, îl mai condamna practic încă o dată pe deținutul politic Iulius Filip, respingându-i dreptul la eliberare condiționată: ,,Te întreb, frate române, chiar dacă faci parte din aparatul de represiune, nu auzi durerea?”, îi scria Iulius Filip lui Augustin Lazăr, din pușcăria unde ,,erai transformat într-un animal. Aveam 39 de kilograme”. Peste mult timp, în România ,,democrată”, Augustin Lazăr avea să ajungă procuror general al României, convingându-l pe Iohannis să îl numească după ce a ,,strecurat” în dosarul de candidatura la cea mai înaltă funcție din Parchet, o hotărâre de clasare a infracțiunilor de escrocherii cu case ale familiei Iohannis.
Acum, Klaus Iohannis poartă epigonic ordinul Steaua României în grad de colan, care i-au fost înmânate de turnătorul Petrov. La dreapta lui, stă doamna Carmen. Despre ei, scrie în sentința definitivă a Curții de Apel Brașov din 2015, prin care familia Iohannis a pierdut casa obținută prin fraudă: ,,(…)pârâtul Klaus Werner Johannis nefiind apărat de prezumția de bună credință față de amploarea operațiunii ilicite, rezultată din hotărârile judecătorești definitiv pronunțate. Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii și fondat pe cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credințe a terțului, mai ales că acesta este soțul celeilalte părți contractante, care la rândul său a participat la întocmirea actului nul inițial.’‘. Despre colan și despre Steaua României, știm că Iohannis îl are de la turnătorul Petrov. Despre rochia din dreapta Stelei României, probabil că este cumpărată din fructificarae banilor obținuți din chiriile pe case. Într-un stat de drept, probabil că rochia ar fi fost deja executată silită iar Iohannis nu ar fi ajuns vreodată să mai poarte Steaua României în grad de colan. Totuși, doamna Iohannis ar fi putut totuși să poarte rochia de lângă colan, cu unica condiție să fi obținut în instanță suspendarea provizorie a executări silite.
Dar acest articol nu este despre România stat de drept, deși ruperea protocoalelor prin care SRI a subordonat justiția reprezintă premisele pentru construirea cu adevărat a unui stat de drept și nu al unuia simulat, chiar dacă unii încearcă chiar și în aceste momente, restaurația. Acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România, în ultimii 9 ani: cu turnătorul Petrov Președinte și cu succesorul Iohannis, a cărui singură maculatură din primul mandat a fost un proiect epigonic, simulat: ,,România educată”. În fapt, simularea României educate. În urmă cu mai bine de doi ani, un alt turnător, la 7 ani după ce fusese decorat și care se află și acum în funcție, nici nu se sfia să vorbească despre simularea educației: ,,populația nici măcar nu trebuie să fie educată (financiar)”. Desigur, decorat:
Știrea de acum este că România a înregistrat cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani (2010-2018), la testele PISA (Programul pentru evaluarea internațională a elevilor), care arată performanța sistemului de învățământ. În aprilie 2018, 5.000 de elevi români în jurul vârstei de 15 ani, ,,eșantionați științific” din 180 de școli au participat la evaluarea internațională. Rezultatul? Analfabetismul funcțional în rândul elevilor de 15 ani este de 44%. Adică, aptitudinile lor de citire și scriere sunt inadecvate pentru ,,a face față traiului de zi cu zi și sarcinilor ca forță de muncă ce le revin și care necesită aptitudini de citire mai mari decât nivelul de bază”.
În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), sub mandatul turnatorului Petrov erau făcute publice rezultatele PISA din 2009. Dezastruase, și l-am întrebat exact la acel moment pe Băsescu, dacă are ceva să își reproșeze ((VIDEO în articol). Atunci, copii de 15 ani testați în 2018 nu erau nici măcar elevi, ei abia în 2010 urmând să intre în clasa întâi. Evaluarea din 2009 se făcea așadar în urma rezultatelor copiilor care aveau 15 ani atunci și care, în anul 2000, se pregăteau să intre în sistemul de învățământ – când premier al României era turnătorul Manole,
Dar revenind la preșcolarii din 2009 care aveau atunci aveau 6 ani și evaluați acum, ei sunt exact cei care au beneficiat de politica de educație a turnătorului Petrov din al doilea mandat și din primul mandat al lui Iohannis. De ,,România educată”. Cei nouă ani de reforme simulate de Petrov și de Iohannis au asigurat, cu succes, pentru 5 din 10 elevi de astăzi statutul de analfabet funcțional.
În urmă cu 9 ani, bugetul avea grave probleme financiare iar România era în criză bugetară. Pretigiosul The Economist scrisese numeroase articole despre România. Spre exemplu, în 23 octombrie 2010 scrisese deja articolul ,,How NOT TO run a country”. ilustrând cu votul Parlamentului care redusese TVA-ul ,,din greșeală” la foarte puțin timp după ce îl majoraseră de la 19% la 24%. ,,A părut că este glumă de 1 Aprilie” scria The Economist despre parlamentarii care votasera ,,dupa deget”, adica dupa cum le indica liderul de grup, cu degetul in sus, si de fapt liderul de grup ar fi trebui sa arate degetul in jos.
Votul la deget al parlamentarilor români descris în octombrie 2010 (beneficiari acum de pensii speciale) îi determina pe cei de la The Economist să îl parafrezeze pe Petrov, care ne spusese că acordul cu FMI este ,,o centură de siguranță” și să definească extrem de exact ce a reprezentat în fapt acordul cu FMI: ,,o binevenită cămasă de forță externă pentru politicieni nevrotici și agitați nedecisiv’‘.
Articolul survenea exact în perioda în care erau facute publice rezultatele testului PISA din 2009 (decembrie 2010). Pe vremea aia, președinții nu simulau ,,dezbaterile” cu jurnaliștii. Prin urmare l-am întrebat pe Băsescu, la debutul celui de-al doilea mandat și cu înca 4 ani în față în care să se ocupe de educație: ce își reproșează față de educație vis-a-vis de primul mandat. Înainte l-am întrebat însă despre cămașa de forță și puteți să vedeți dialogul, în următorul fișier VIDEO, foarte rar:

 

Suntem la 9 ani de la acel moment. Anul 2019 a demonstrat fără dubiu că Traian Băsescu – turnătorul Petrov – a fost cel care de fapt a fost întotdeauna ,,în camășă de forță”. În cămașa de forță a Securității.
În această cămașa și-a derulat și al doilea mandat, centrat în fapt pe protocoale ticăloase prin care SRI subordona justiția de facto, în timp ce, declarativ, o dădea cu educația. Rezultanta? 44% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional.
La fel s-a derulat și primul mandat al lui Iohannis, în care a simulat proiectul ,,România educată”, ocupându-se în fapt cu păstrarea stats-quo-ului în justiție. În al doilea mandat, se ocupă de restaurație.
Concluziv însă, pot spune că rezultatul a 9 ani de prioritate ,,educație” și două mandate prezidențiale este cel pe care îl vedem astăzi: dintre preșcolarii din urmă cu 9 ani, aproape jumătate din ei se încadrează la ,,analfebeți funcțional”.
E prea mult dacă îi rog pe foștii sau actuali Președinți, turnători sau nu, să nu se mai ocupe ei de educație și să se întoarcă la casele lor (aia din Mihăileanu, obținută prin fraudă în cazul lui Petrov respectiv la una dintre cele rămase la Sibiu și care nu vor fi executate silit pentru recuperarea de către stat a sumelor obținute prin fraudarea legii de către familia Iohannis)? E prea mult?
E prea mult dacă îl rog pe Iohannis sau pe paiața lui, Ludovic Orban, să evalueze dacă declarația ministrului educației: ,,Nu trebuie să ne îngrijorăm neapărat de această evaluare a testelor PISA … Accentul la aceste evaluări nu cade neapărat pe ceea ce știu elevii ci pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață” se încadrează în definiția analfabetismului funcțional? Adică dacă aptitudinile ei de citire a evaluării PISA sunt la un nivel mai mare decât cel de bază și dacă face față sarcinilor ce îi revin ca ministru al educației și cercetării. Pentru că sincer, faptul că nu o îngrijorează faptul că aproape 5 din 10 elevi de 15 ani sunt anlafabeți funcțional, mă face să mă întreb: dar eu cum este?
E prea mult dacă rog Serviciul Român de Informații (SRI) să accelereze procesul de lustrație a celor aflați încă în funcții de decizie și a paiațelor lor?
E prea mult dacă învederez SRI-ului că este o problemă MAJORĂ de securitate națională faptul că ,,excepțiile care privesc securitatea națională” în ceea ce privește ,,deconspirarea securității” sunt încă pe la butoane direct sau indirect prin paiațele lor și rezultatele le vedem în fiecare zi?
Dar poate că SRI-ul este mulțumit că 5 din 10 copii de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Unii cu siguranță le pot deveni colegi, după ce vor face 18 ani, în legătura unor paiațe denumite legal și ,,excepții”. Și atunci, poate SRI-ul consideră că nu este prea mult și achiesează la opinia că nu este îngrijorător faptul că 5 din 10 copii de 15 ani eșuează ,,în privința aplicării cunoștințelor în situații concrete de viață”. Aprops, doamna Anisie, soție de procuror ,,partener” cu domnu’ Cumpănașu, are aviz de la SRI? (Paul D.).

Facebook Comments
Citeste in continuare

Exclusiv

Doamna ministru al educatiei este REALA?

Publicat

pe

De

Procedura asumării răspunderii prin Parlament se aplică în mod excepțional. Este prevăzută prin Constituție, pentru că părinții Legii Fundamentale au stabilit că s-ar putea ca, în anumite momente, Guvernul să aibă nevoie să legifereze repede și altfel decât pe calea ordonanțelor de urgență. Dar tocmai din acest motiv, asumarea răspunderii se face rar și, în mod normal, doar pentru o singură lege. Orice altă formulă violează cea mai importantă putere în stat, Parlamentul. Iar PNL tocmai se pregătește de un viol.

În persoana lui Cătălin Predoiu avem un specialist de mare clasă nu numai al asumărilor de răspundere, ci și a asumării, prin forțarea Constituției, a unor pachete de acte normative. Tot el este cel care, în numele Guvernului Boc și la comanda lui Traian Băsescu a asumat răspunderea Executivului în Parlament pentru patru legi, cele mai importante după Legea Fundamentală, care este Constituția. Așa ne-am pricopsit, fără dezbateri parlamentare, cu Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul penal și Codul de procedură penală. Toate, rezolvate dintr-un foc. Rezultatul a fost că numai până în prezent, sesizată fiind, Curtea Constituțională a descoperit sute de articole aflate în discordanță cu Legea Fundamentală. Practic, consecința demersului de atunci al lui Predoiu este un haos legislativ, care le-a creat uriașe probleme cetățenilor României. Și, evident, sistemului judiciar. Iar acum, din nou, același Cătălin Predoiu se pregătește să mai tragă un tun.
Imediat după Legea bugetului, pe care PNL a promis să o finalizeze în luna decembrie, în ianuarie suntem anunțați că, din nou, România va fi supusă unei proceduri de asumare a răspunderii. Și nu pentru un singur act normativ. Iar avem de-a face cu un pachet de legi. Nu este clar câte vor fi. Dar vor fi mai multe. Această asumare de răspundere pentru un pachet de legi este pe de-o parte o mare tâmpenie și, pe de altă parte, o operațiune extrem de periculoasă. Care poate întoarce România din nou cu roțile în sus. Să mă explic.
Vor fi mai multe acte normative. Care, în intenție cel puțin, acoperă domenii diferite. Să admitem că în cazul unuia dintre acestea urgența este motivată iar partidele poltice din Parlament sunt de acord să promulge actul normativ fără dezbatere, printr-o procedură sumară. Dar ce se întâmplă în situația în care unul sau mai multe acte normative din pachetul propus nu întrunesc consensul partidelor politice și, respectiv, consensul parlamentarilor? Procedura asumării răspunderii la pachet nu permite o separare a unor legi bune de legile apreciate drept rele. În această situație, parlamentarilor nu le mai rămân decât două soluții. Fie resping în bloc pachetul de legi, deși unul sau mai multe acte normative se justifică, fie admit totul în bloc, deși unul sau mai multe acte normative sunt de natură să destabilizeze statul român într-un domeniu sau în altul. Mă pun în locul unui parlamentar și îmi dau seama că, în ambele scenarii, mă aflu aproape în fața unui fapt împlinit. Oricum aș reacționa, aș reacționa greșit.
Pentru a mă face și mai bine înțeles, voi recurge la un raționament prin reducere la absurd. Dacă spiritul Constituției este încălcat și ni se propune un pachet cu câteva legi, într-o procedură de asumare de răspundere, mă întreb, mergând pe aceeași logică, ce s-ar întâmpla dacă liberalii ar trece o singură dată prin asumare de răspundere nu două-trei legi, ci sute de acte normative, pe care le au în vedere.
Dacă Cătălin Predoiu face un pachet mai mic legislativ, nimic nu-l poate împiedica să facă și un pachet mai voluminos. În diferite faze ale procedurii parlamentare, sunt sute de acte normative propuse în ultimii doi ani de liberali, pe care domnul Predoiu le-ar putea strânge într-un pachet voluminos, le-ar pune fundiță și le-ar supune unei asumări de răspundere astfel încât printr-o singură lovitură de tun să fie finalizat cât ai zice „pește” întregul program legislativ al partidului. Și dacă tot procedează astfel, ar însemna o nimica toată să mai adauge la acest pachet voluminos și toate celelalte acte normative derivate din programul de guvernare. Sau din alte proiecte mai trăsnite ale liberalilor. Parlamentul ar fi întrunit și ar vota, pentru ca nu care cumva altfel să se intre în spirala alegerilor anticipate, situație în care deputații și senatorii și-ar scurta în mod voluntar mandatul, pierzând astfel și pensiile speciale.
Și, după aceea, ce ar mai urma să facă timp de câțiva ani parlamentarii? Să-și ia vacanță! Pentru că, dacă tot au votat fără dezbatere, în avans, toate actele normative care le-au trăsnit liberalilor prin cap, deputații și senatorii, indiferent de partid, nu mai au obiectul muncii. Și pleacă acasă. Și, uite așa, înlocuim un sistem constituțional, printr-un sistem anti-constituțional.
Sorin Rosca Stanescu

Facebook Comments
Citeste in continuare

Exclusiv

Jocul politic în jurul valorii de 4,8 lei pentru un Euro a imputinat rezervele valutare cu peste un miliard de Euro

Publicat

pe

De

(Preluare Inpolitics):

Ziua de 1 decembrie a fost, anul acesta, una mai specială: pe lîngă aniversarea Marii Uniri, a fost și prima zi națională din cel de al doilea mandat prezidențial, obținut prin alegerile din 24 noiembrie. Un mandat care a încununat, declarativ cel puțin, lupta președintelui cu ”hidra pesedistă”, firul călăuzitor al primilor săi cinci ani la Cotroceni. Proclamînd marea victorie în fața PSD, ar fi fost de așteptat ca președintele să arunce o ploaie de decorații și onoruri peste cei care i-au fost alături în această luptă pe viață și pe moarte. De ce nu a făcut-o?
Am fost, probabil, primii care atrăgeam atenția, zilele trecute, că la scurt timp după alegeri, Klaus Iohannis a revărsat un potop de avansări în grade și de decorări ale șefilor serviciilor secrete autohtone, SRI, SIE, STS, SPP, ale unor oameni din MAI și MApN șamd. Interesant de aflat meritele, bunăoară, ale celor din STS care au dat cunoscutul chix în cazul Caracal, soldat cu decapitarea serviciului.
”Securitatea națională reprezintă condiția fundamentală a existenței națiunii și a statului român și urmărește să asigure starea de normalitate la care aspiră societatea, cetățenii și Statul Român, pe temeiul eforturilor care vizează deplina instaurare a legalității, făurirea prosperității economice, echilibrul social și stabilitatea politică. România normală este România în care cetățeanul are încredere în stat, în instituțiile acestuia și în care se simte în siguranță și protejat.” grăit-a președintele la ceremonia de vineri, de la Cotroceni, după decorarea oamenilor din servicii.
Zeci și zeci, poate sute, de persoane decorate ori avansate, cu numele secretizate, nu de alta, dar să nu periclităm siguranța națională cînd le așternem epoleții pe umeri.
O răsplată pe deplin cuvenită, știută fiind încrederea maximă pe care o au în acest moment cetățenii în instituțiile statului.
În acele instituții care gazează cetățenii la proteste de stradă, care nu pot lămuri luni de zile cazul a două copile răpite, care bat pasul în tragedia de la Colectiv, care pierd lupta cu oile înecate, care audiază 5000 de martori într-un singur proces, fie el și al revoluției și exemplele ar putea continua. Da, ultimii ani au adus cu sine o mare creștere a încrederii cetățenilor în instituțiile statului, în special în cele din domeniul siguranței.
Adevăratele semne de întrebare nu sunt ridicate, totuși, de suspecta generozitate a președintelui față de băieții din serviciile secrete. O generozitate care pare să explice una dintre marile ciudățenii ale anului: de ce a vrut Iohannis să aniverseze Revoluția din decembrie 1989 în ziua de 20 mai. Iar răspunsul, de abia acum întrezărit, e că președintele dorea ca avansările în grad din servicii să aibă loc, în mod excepțional, cu cîteva zile înaintea alegerilor europarlamentare și nu la final de an, după ce ambele alegeri se vor fi epuizat.
Nu s-a putut, din cauza reacției opiniei publice, dar s-a terminat, oricum, totul cu bine.
Președintele și-a văzut sacii electorali în căruță, de acum poate să-și răsplătească oamenii devotați, cu numerele 1 și 2 din SRI în frunte.
Cum spuneam, adevăratele semne de întrebare legate de ceremoniile cotroceniste din ultimele zile vine nu dinspre comunitatea de informații, ci dinspre societatea civilă.
Pentru președinte, ordinea priorităților a fost clară: întîi a decorat societatea militară, abia ulterior pe cea civilă.
Dincolo de asta, surpriză maximă: oamenii societății civile au fost niște dezertori politici, precum Sorin Câmpeanu, figuri controversate precum Daniela Vișoianu, cîteva universități incluzînd omniprezenta ”Lucian Blaga” din Sibiu, universitarul Mircea Dumitru, recent deconspirat drept turnător la Securitate, un actor craiovean, cîteva muzee și cam atît.
Bomba nucleară, zicem noi, e absența de pe lista civililor decorați de Iohannis – la capătul unui mandat marcat de lupta împotriva ciumei roșii – exact a celor care s-au implicat cel mai mult în această bătălie. A celor care, măcar în aparență, au riscat cel mai mult.
E vorba de ONG-urile anticorupție care s-au ocupat ani de zile de organizarea mișcărilor de protest, de liderii lor, de personalitățile publice care s-au aflat, la propriu, în stradă, de intelectualii care s-au luptat cu măsurile guvernărilor pesediste etc.
Iohannis nu i-a decorat pe cei de la Corupția ucide, de la Inițiativa România, de la VedemJust, de la Asociația Civică ProFest, Asociația România Vie, Miliția Spirituală, Centrul Român pentru Politici Europene, Corupția Ucide, Freedom House România, Geeks for Democracy, grupurile #Rezist din întreaga țară și din diaspora.
Nu i-a decorat pe filosoful Mihai Șora, scriitorii Ana Blandiana și Mircea Cărtărescu, muzicianul Tudor Chirilă, actorii și regizorii Maia Morgenstern, Oana Pellea, Sanda Manu, Dragoș Bucur, Lia Bugnar, Dan Bordeianu, Cătălina Grama, Victor Rebengiuc, Medeea Marinescu, cântărețele Delia Matache ori Dana Nălbaru, gimnasta Andreea Răducan și mulții alții care s-au aflat direct în stradă ori au sprijinit protestele în fel și chip.
Nu l-a decorat pe cetățeanul cu plăcuța suedeză, nici pe tînăra cu ”Mă piș pe el de vot”, nici pe Marin Ceaușescu, Florin Bădiță, Cristi Dide, Mălin Bot, Sandi Matei, Angie, Grigore Cartianu, C.T.Popescu, Ioana Ene Dogioiu, nici pe cei de la Rise Project.
Nu a fost decorat de către președinte nici filantropul George Soros.
Dacă mandatul lui Iohannis a fost definit în principal de lupta împotriva guvernelor PSD, atunci toți cei sus pomeniți meritau să li se recunoască meritele civice de la cel mai înalt nivel la fel de mult ca lui Sorin Câmpeanu ori Mircea Dumitru.
La finalul unui mandat victorios, Klaus Iohannis nu i-a adus aproape, într-o manifestare omagială, organizată special la palatul Cotroceni, pe niciunul dintre cei care l-au susținut ani de zile în bătălia contra ciumei roșii și în mijlocul cărora a descins personal cînd a simțit nevoia.
I-a adus, în schimb, i-a onorat și avansat pe cei din serviciile secrete.
De unde această ingratitudine prezidențială?
Un apropiat mai mucalit îmi explică: atunci cînd onorezi șefii, nu are sens să te mai complici și cu angajații.
Dar, e, desigur, doar o malițiozitate pe care noi nu o vom lua în serios. Și vom continua să așteptăm explicații oficiale de la vechiul-nou președinte.

Facebook Comments
Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Exclusiv12 minute inainte

Biroul şi Directoratul de Informaţii al Comunităţii de Informaţii al Consiliului Naţional de Securitate al SUA, alertate de mai multe ori în cazul ambasadorului SUA la UE, Gordon Sondland, şi mai mulţi oficiali români

Articolul care urmează nu este despre România stat de drept, acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România,...

ExclusivO zi inainte

Doamna ministru al educatiei este REALA?

Procedura asumării răspunderii prin Parlament se aplică în mod excepțional. Este prevăzută prin Constituție, pentru că părinții Legii Fundamentale au...

Exclusiv2 zile inainte

Jocul politic în jurul valorii de 4,8 lei pentru un Euro a imputinat rezervele valutare cu peste un miliard de Euro

(Preluare Inpolitics): Ziua de 1 decembrie a fost, anul acesta, una mai specială: pe lîngă aniversarea Marii Uniri, a fost...

Exclusiv4 zile inainte

„Nu se poate spera ca cetățeni fără drepturi și ținuți în întunerec sufletesc și în mizerie socială să devie stâlpii siguri ai unui Stat modern”

Iuliu Maniu, 1 decembrie 1918: ”De aceea libertățile interne ale cetățenilor trebuie să crească în raport cu sforțările externe ale...

Exclusiv5 zile inainte

Vom sărbători, așadar, în curând, 30 de ani de la Lovitura de Stat și probabil morții Revoluției vor fi doar ”victime colaterale”

Reprezentanții Guvernului, lamentându-se pe marginea găurilor negre lăsate de PSD, noua administrație a tăiat în carne vie discret, dar temeinic,...

Exclusiv6 zile inainte

Ultimele pregătiri la „Orășelul Copiilor” din Parcul Municipal Vest

Deci, acest deficit este personal și reprezintă primul eșec al noului ministru al finanțelor: în numai trei zile și-a ratat...

ExclusivO săptămână inainte

Bine ati venit la 4,8 lei pentru un Euro! Spre 5 lei, in primul trimestru al lui 2020

(Preluare FLUX 24): “Am început să lucrez Consilier ministru” la Ministerul Educației, a anunțat în urmă cu două zile Daniela...

ExclusivO săptămână inainte

Situația Mării Negre e „albastră“

În mai multe rânduri până acum, Parlamentul European a avertizat țările riverane Mării Negre, printre care și România, în legătură...

ExclusivO săptămână inainte

Nu cumva am emigrat din Romania in Romania?/”CANADIAN AND ROMANIAN CORRUPTION HELP THE RUSSIANS”

Numele meu este Gheorghe Barbu (nascut in comuna Cornu Judetul Prahova, cea cu « girofar ») si in anul 2004...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Exxon a scos la vânzare participația în Marea Neagră

(Preluare FLUX 24): În timp ce la București președintele Klaus Iohannis speră ca Exxon să se răzgândească și să nu...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Primul care calcă ”pe becul” președintelui este chiar ministrul de Interne!/Vela, retras de la MAI!

(Preluare National – Catalin Tache): Iată că, în ciuda avertismentelor fără echivoc ale lui Klaus Iohannis, cel care de altfel...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Despre Euro-Leu si scenariile pentru perioada urmatoare

(Preluare National – Catalin Tache): Iată că, în ciuda avertismentelor fără echivoc ale lui Klaus Iohannis, cel care de altfel...

Exclusiv2 săptămâni inainte

De doua ori ,,a ars” Euro din rezerva BNR pentru ca leul sa nu iasa din ,,incinta” promisa

Câteva minute s-a plimbat Hans Klemm prin baza de la Deveselu, la braț cu noul ministru al Apărării, dar au...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Parada militară de Ziua Națională a României creeaza nemultumiri si tensiuni in randul politistilor locali/Problemele din Politia Locala Ploiesti

(Preluare National – Catalin Tache): Noul ministru de Interne, ca toți politrucii de dinaintea lui de altfel a debutat la...

Eveniment2 săptămâni inainte

Iridex Group Plastic și GEOBRUGG AG au organizat seminarul “Masive de Rocă și Torenți”

Iridex Group Plastic, furnizor de top în domeniul soluțiilor inteligente pentru domenii diverse, precum construcții, salubritate, agricultură ș.a. și GEOBRUGG AG, lider...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Să aleagă ei ca locație a ,,dezbaterii lui” tocmai Biblioteca Centrală Universitară, de lângă Direcția a V-a a fostei Securități, pentru a ne transmite mesajul?/Votați Soarele!

Mai degrabă decât a fi pe ,,model american”, dezbaterea ,,lui” Klaus Iohannis cu jurnaliștii LUI (selectați de el, pe criterii...

Știrile Săptămânii