La prima vedere, pare logic: dacă o clădire există deja, renovarea ei ar trebui să fie mai simplă decât construirea uneia de la zero. Structura este acolo, pereții există, instalațiile sunt montate, iar o parte dintre lucrări par deja rezolvate.

În realitate, lucrurile pot sta exact invers.

Renovarea unei clădiri existente este deseori unul dintre cele mai dificile tipuri de proiecte din construcții. Constructorul nu pornește de la o situație perfect cunoscută, ci trebuie să lucreze cu ceea ce găsește: structuri realizate în alte perioade, intervenții succesive, instalații vechi, documentații incomplete și probleme care pot deveni vizibile abia după începerea lucrărilor.

Dacă într-o construcție nouă multe dintre variabile pot fi controlate încă din faza de proiectare, într-o renovare apare o provocare suplimentară: necunoscutul.

O clădire existentă vine cu propria istorie

Orice construcție mai veche a trecut prin ani sau chiar decenii de utilizare. În această perioadă pot fi făcute modificări, reparații, extinderi sau intervenții despre care actualul proprietar ori administrator nu mai deține toate informațiile.

Un perete poate ascunde o instalație modificată. O zonă aparent sănătoasă poate prezenta infiltrații mai vechi. Sub mai multe straturi de finisaj pot apărea fisuri, degradări sau materiale diferite de cele indicate în documentația disponibilă.

Din acest motiv, una dintre cele mai importante etape ale renovării începe înaintea lucrărilor propriu-zise: evaluarea cât mai corectă a situației existente. Chiar și atunci, însă, anumite probleme pot deveni evidente numai după decopertări și desfacerea unor elemente ale construcției.

Surprizele apar după începerea șantierului

Aceasta este probabil cea mai mare diferență față de o construcție nouă. Atunci când construiești de la zero, proiectul pornește de la o situație cunoscută și fiecare etapă poate fi planificată într-o succesiune relativ clară. În renovare, proiectul trebuie uneori adaptat la realitatea descoperită în teren.

După îndepărtarea finisajelor pot apărea degradări care nu erau vizibile inițial. Instalațiile pot avea trasee diferite față de documentația existentă. Pot fi identificate zone afectate de umiditate sau intervenții mai vechi realizate necorespunzător.

Fiecare astfel de descoperire trebuie analizată înainte ca lucrările să continue. De aici rezultă una dintre competențele esențiale într-un proiect de renovare: capacitatea constructorului de a gestiona situații neprevăzute fără ca acestea să compromită calitatea lucrării finale.

Instalațiile vechi pot complica întregul proiect

Instalațiile reprezintă una dintre cele mai sensibile componente ale renovării unei clădiri. Rețelele electrice, instalațiile sanitare, sistemele de încălzire sau ventilație pot proveni din perioade diferite și pot fi modificate succesiv. Uneori, modernizarea unei singure componente scoate la iveală necesitatea unor intervenții mult mai ample.

Aici apare o dilemă frecventă: cât păstrezi și cât înlocuiești?

Păstrarea unor instalații existente poate reduce aparent costurile inițiale, dar trebuie evaluată compatibilitatea lor cu soluțiile noi și comportamentul pe termen lung. În anumite situații, economia făcută în timpul renovării se poate transforma într-un cost mult mai mare după finalizarea proiectului.

Renovarea trebuie să combine vechiul cu noul

Într-o construcție nouă, materialele și soluțiile tehnice sunt gândite să funcționeze împreună încă din etapa de proiectare. La renovare, situația este diferită. Materialele moderne trebuie integrate într-o structură existentă, iar soluțiile noi trebuie adaptate caracteristicilor clădirii. Termoizolația, tâmplăria, hidroizolația, instalațiile și finisajele nu pot fi privite separat.

Un exemplu simplu este eficientizarea energetică. Montarea unei termoizolații performante reprezintă doar una dintre componente. Trebuie analizate și punțile termice, tâmplăria, umiditatea, ventilarea spațiilor și modul în care toate aceste elemente interacționează. O intervenție făcută izolat poate rezolva o problemă și, în anumite condiții, poate crea alta.

Renovarea energetică înseamnă mai mult decât schimbarea fațadei

Una dintre cele mai vizibile direcții din ultimii ani este renovarea clădirilor pentru reducerea consumului energetic. Pentru public, imaginea cea mai familiară este probabil cea a unei clădiri căreia i se montează termoizolație și i se reface fațada. Din punct de vedere tehnic, însă, o renovare energetică serioasă este mult mai complexă.

Performanța finală depinde de modul în care sunt tratate toate punctele vulnerabile ale anvelopei clădirii, de calitatea execuției și de compatibilitatea dintre soluțiile aplicate.

Companii din domeniu precum Avision Strategy, implicată în proiecte de construcții, renovare și eficientizare energetică, lucrează tocmai în acest context în care intervenția asupra unei clădiri existente presupune mai mult decât înlocuirea elementelor vizibile. Este nevoie de coordonarea mai multor tipuri de lucrări și de adaptarea soluțiilor tehnice la situația reală întâlnită pe teren.

Uneori, clădirea trebuie să rămână funcțională în timpul lucrărilor

Dificultatea crește și mai mult atunci când renovarea se desfășoară într-o clădire care nu poate fi pur și simplu închisă pentru o perioadă îndelungată. Este o situație întâlnită mai ales în cazul clădirilor publice, instituțiilor, spațiilor comerciale sau altor imobile aflate în utilizare.

Constructorul trebuie atunci să organizeze lucrările astfel încât anumite zone să rămână accesibile, să limiteze zgomotul și praful, să asigure circulația în siguranță și să coordoneze diferitele etape fără a bloca complet activitatea beneficiarului.

Practic, șantierul trebuie să funcționeze în paralel cu clădirea. Acest lucru poate însemna lucrări realizate etapizat, delimitarea strictă a zonelor de intervenție și un nivel mult mai ridicat de coordonare.

Termenele sunt mai greu de anticipat

Într-un proiect nou, constructorul poate estima relativ precis succesiunea etapelor și necesarul de materiale și resurse. În cazul renovării există mai multe necunoscute. O problemă descoperită după începerea lucrărilor poate necesita o soluție tehnică suplimentară. Aceasta poate modifica necesarul de materiale, ordinea lucrărilor și implicit calendarul proiectului.

Din acest motiv, planificarea unei renovări trebuie să includă o anumită capacitate de adaptare.

Asta nu înseamnă că termenele nu pot fi respectate, ci că managementul proiectului devine mult mai important. Echipele, materialele și intervențiile trebuie coordonate astfel încât o modificare într-o zonă să producă cât mai puține efecte asupra întregului șantier.

Demolarea controlată poate fi mai dificilă decât construcția

Renovarea nu înseamnă doar să adaugi elemente noi. Înseamnă, foarte des, să îndepărtezi selectiv ceea ce nu mai poate fi păstrat. Și aici apare o diferență importantă. Nu poți demola pur și simplu totul. Trebuie să protejezi elementele care rămân, să identifici exact zonele asupra cărora se intervine și să eviți deteriorarea componentelor sănătoase ale clădirii.

Cu cât intervenția este mai complexă, cu atât această etapă necesită mai multă atenție. Uneori este mai ușor să construiești un element nou decât să îl înlocuiești pe cel vechi fără să afectezi ceea ce există în jurul lui.

Experiența constructorului devine esențială atunci când proiectul întâlnește realitatea

Un proiect tehnic bun este fundamental, dar renovarea are particularitatea de a pune permanent proiectul față în față cu realitatea unei construcții existente. Iar cele două nu coincid întotdeauna perfect. În acel moment contează experiența tuturor celor implicați: proiectanți, specialiști tehnici, coordonatori și echipele care execută efectiv lucrările.

Pentru companii precum Avision Strategy, proiectele de renovare presupun tocmai această combinație între planificare, execuție și capacitatea de a gestiona situațiile întâlnite pe parcursul șantierului. Nu este suficient ca lucrarea să arate bine la final. Soluțiile adoptate trebuie să fie corecte tehnic și să funcționeze împreună pe termen lung.

De ce merită totuși să renovăm?

Complexitatea renovării nu înseamnă că demolarea și reconstruirea reprezintă automat soluția mai bună. Dimpotrivă. Numeroase clădiri existente pot fi modernizate, eficientizate energetic și adaptate cerințelor actuale fără a pierde investiția și resursele deja încorporate în construcție.

O renovare bine realizată poate prelungi semnificativ durata de viață a unei clădiri, poate reduce consumul de energie, îmbunătăți confortul și readuce în circuit spații care altfel s-ar degrada progresiv. Dar tocmai pentru că rezultatul trebuie să funcționeze pentru mulți ani, renovarea nu ar trebui privită ca o simplă operațiune cosmetică.

Este un proiect de construcții în adevăratul sens al cuvântului și, în anumite situații, unul chiar mai complex decât ridicarea unei clădiri noi. Pentru că atunci când construiești de la zero, începi cu o pagină albă. Când renovezi, trebuie mai întâi să înțelegi tot ceea ce a fost scris pe ea înainte.

De la 1 ianuarie 2026, numărul situațiilor în care o firmă poate fi declarată inactivă fiscal a crescut de la șapte la nouă, potrivit Legii nr. 239/2025. Unul dintre noile motive este nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de cinci luni de la împlinirea termenului legal. Pentru societățile cu exercițiul financiar corespunzător anului calendaristic, cărora li s-a aplicat termenul de 2 iunie 2026 pentru bilanțul aferent anului 2025, intervalul de cinci luni se împlinește la 2 noiembrie 2026. Pentru mulți administratori, perioada rămasă este scurtă. Intervalul nu reprezintă o prelungire a termenului de depunere, iar declararea inactivității se realizează prin decizia organului fiscal competent.

Ce a schimbat Pachetul 2 fiscal

Legea nr. 239/2025 a adăugat două cazuri noi de inactivitate fiscală: lipsa unui cont de plăți deschis în România sau a unui cont la Trezoreria Statului și nedepunerea bilanțului în termen de cinci luni de la împlinirea termenului legal. Verificarea acestui din urmă criteriu se realizează începând cu exercițiul financiar raportat în anul 2026, astfel că exercițiul 2025 este primul vizat pentru societățile cu exercițiul financiar corespunzător anului calendaristic. Depunerea se face exclusiv în format electronic, iar entitățile care nu au desfășurat activitate de la constituire depun o declarație pe propria răspundere, în 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar.

Reforma schimbă și regulile privind menținerea stării de inactivitate. Dacă societatea nu se reactivează într-un an de la declararea inactivității, organul fiscal are obligația de a formula cererea de dizolvare, în condițiile și cu excepțiile prevăzute de lege, indiferent dacă societatea are sau nu obligații fiscale restante, dacă nu este subiectul unor sesizări penale. Pentru societățile reglementate de Legea nr. 31/1990 se aplică procedura specială prevăzută de Legea nr. 239/2025. Statutul de inactiv nu mai este așadar o situație care poate fi amânată fără costuri.

Consecințele pentru societate și pentru administratori

Efectele depășesc zona de imagine. Dacă firma este înregistrată în scopuri de TVA, înregistrarea se anulează la data comunicării deciziei de inactivitate, iar TVA colectată în perioada inactivității trebuie declarată și plătită, fără drept de deducere în această perioadă, potrivit regulilor aplicabile. Inactivitatea fiscală se înscrie, în condițiile și cu excepțiile prevăzute de lege, în cazierul fiscal al societății și al reprezentanților ei legali. Obligațiile fiscale rămân în vigoare, deci societatea continuă să declare și să plătească, dar cu restricțiile privind deducerea cheltuielilor și a TVA.

Mențiunea afectează și administratorii, nu doar firma. La aceste efecte se poate adăuga impactul asupra relației cu partenerii comerciali, băncile și instituțiile publice, pentru care statutul fiscal poate fi un criteriu de evaluare. Nerespectarea termenelor poate influența atât situația fiscală a entității, cât și relația ei cu terții și cu instituțiile publice.

„Miza neconformării fiscale depășește cu mult spectrul unor simple amenzi administrative. Vorbim despre un efect de domino care blochează activitatea operațională a companiei și afectează nemijlocit reputația și patrimoniul reprezentanților legali. Cazierul fiscal pătat al administratorului limitează dreptul acestuia de a mai deține funcții de conducere sau de a fonda alte societăți pe o perioadă îndelungată, iar în cazuri extrem de severe, expunerea poate îmbrăca forma răspunderii patrimoniale personale sau a penalului economic”, explică doamna avocat Laura Dicu, specialist în dreptul afacerilor și litigii comerciale.

O procedură care poate genera controverse

Procedura de declarare a inactivității fiscale poate genera dispute, inclusiv în situațiile în care motivul invocat privește sediul social sau imposibilitatea efectuării verificărilor. Legalitatea unei asemenea decizii trebuie analizată în raport cu situația concretă și cu respectarea pașilor procedurali aplicabili. Faptul că mai multe societăți au sediul la aceeași adresă nu constituie, în sine, un motiv distinct de inactivitate fiscală.

Totodată, ANAF a clarificat că mandatul administratorilor stabilit pe durată nelimitată nu determină, în sine, declararea inactivității sau transmiterea unor notificări pentru acest motiv. Clarificarea nu exclude declararea inactivității pentru alte cauze prevăzute de lege.

În acest context, contează două lucruri: administratorul să poată dovedi conformarea și să cunoască din timp căile de contestare a deciziei, în termenele prevăzute de lege.

Perspectiva avocatului

„Reperul din noiembrie nu trebuie tratat ca o formalitate contabilă. Un bilanț nedepus poate duce la declararea inactivității fiscale și la pierderea codului de TVA, iar nereactivarea în termenul legal poate conduce la o procedură de dizolvare. Recomand administratorilor să verifice acum, nu în ultima săptămână, dacă situațiile financiare au fost depuse și validate și dacă dețin recipisa”, explică doamna avocat Laura Dicu.

Administratorii pot descoperi problema abia când partenerul de afaceri sau banca o semnalează, adică după ce efectele s-au produs deja. De aceea, Laura Dicu consideră că verificarea preventivă poate evita necesitatea unor demersuri ulterioare de reactivare sau contestare.

Pași practici până la începutul lunii noiembrie

1. Verificați depunerea. Confirmați că situațiile financiare pe 2025 au fost transmise electronic și validate și păstrați recipisa de validare.
2. Verificați statutul fiscal. Consultați starea societății în evidențele ANAF, inclusiv pentru firmele din grup sau cele cu activitate redusă.
3. Regularizați imediat. Dacă bilanțul lipsește, depuneți-l fără întârziere. Dacă firma nu a desfășurat activitate de la constituire, verificați și îndepliniți obligația de depunere a declarației pe propria răspundere. Lipsa activității doar în anul 2025 nu permite înlocuirea bilanțului cu această declarație.
4. Verificați cadrul formal. Asigurați-vă că dreptul de folosință asupra sediului social este valabil, că există contul de plăți cerut de lege și că situația organelor statutare este în ordine.
5. Pregătiți dovezile. Păstrați documentele care atestă conformarea, utile în cazul unei eventuale contestații. Dacă societatea a fost deja declarată inactivă, analizați condițiile reactivării și, după caz, contestarea deciziei. Termenul general de contestare este de 45 de zile de la comunicare, iar contestația nu suspendă automat executarea actului.

Concluzie

Pentru administratorii societăților cu raportări restante, luna octombrie este, așadar, un moment de verificare și remediere. Confirmarea depunerii, examinarea comunicărilor ANAF și clarificarea situației juridice a firmei pot preveni consecințe care depășesc costul unei amenzi și afectează continuitatea afacerii.

Doamna avocat Laura Dicu oferă consultanță juridică și reprezentare pentru companii și persoane fizice, în domenii precum dreptul societar, fiscalitatea, compliance și litigiile complexe.

Între Valea Doftanei și Brădet, Construcții Erbașu modernizează unul dintre cele mai dificile drumuri montane aflate în lucru în România. Proiectul vizează 25,63 kilometri din DJ102I și va deschide o nouă legătură rutieră între județele Prahova și Brașov, pe un traseu care poate prelua o parte din traficul concentrat în prezent pe Valea Prahovei.

Lucrările au început în septembrie 2025, iar în vara anului 2026 stadiul fizic depășise pragul de 20%. Pentru Construcții Erbașu, proiectul reprezintă atât o extindere a portofoliului de infrastructură rutieră, cât și o demonstrație a capacității de a lucra într-un relief dificil, la altitudini care ajung până la 1.285 de metri.

Odată finalizat, sectorul Valea Doftanei-Brădet va face parte dintr-o rută care continuă prin DN1A către Săcele și Brașov. Astfel, șoferii care circulă între sudul și centrul țării vor avea la dispoziție o alternativă la traseul clasic prin Comarnic, Sinaia, Bușteni și Predeal.

Un proiect așteptat într-o zonă dependentă de DN1

Traficul de pe DN1, în special între Comarnic și Brașov, reprezintă de ani întregi una dintre cele mai mari probleme de mobilitate din România. În weekenduri și în perioadele aglomerate, deplasarea pe Valea Prahovei este afectată frecvent de coloane și timpi de așteptare ridicați, fiind de ordinul orelor ocazional.

Modernizarea DJ102I nu va avea capacitatea unei autostrăzi și nu va elimina singură blocajele de pe DN1, dar va crea însă o rută suplimentară între Prahova și Brașov, capabilă să distribuie mai bine traficul și să ofere o opțiune pentru șoferii care se deplasează între cele două județe.

Traseul pornește din Valea Doftanei, traversează zona montană și ajunge la Brădet, în județul Brașov. De aici, legătura cu Săcele și Brașov este asigurată prin DN1A. La capătul prahovean, drumul se conectează cu rețeaua care coboară prin Valea Doftanei spre Câmpina.

25 de kilometri de drum montan și 14 poduri

Complexitatea lucrării este determinată în primul rând de relief. Sectorul de 25,63 kilometri traversează o zonă montană în care traseul, diferențele de nivel, cursurile de apă și stabilitatea versanților impun lucrări care depășesc cu mult simpla asfaltare a unui drum existent.

Proiectul include aproximativ 13 kilometri de ziduri de sprijin, 14 poduri, 72 de podețe transversale, peste nouă kilometri de parapete de protecție și 13 parcări de scurtă durată. Sunt prevăzute, de asemenea, lucrări pentru colectarea și evacuarea apelor, consolidarea terenului și amenajarea acceselor.

Componentele menționate arată dimensiunea reală a proiectului. Într-o zonă montană, durabilitatea drumului depinde de stabilizarea versanților, controlul apelor și protejarea infrastructurii în fața fenomenelor meteo, nu doar de structura carosabilului. Pentru Construcții Erbașu, execuția presupune coordonarea simultană a terasamentelor, consolidărilor, lucrărilor hidrotehnice și structurilor rutiere pe mai multe fronturi. Accesul utilajelor și aprovizionarea trebuie organizate de-a lungul unui traseu îngust, cu spații limitate pentru desfășurarea operațiunilor.

Construcții Erbașu a depășit pragul de 20%

Contractul de proiectare și execuție a fost încheiat în martie 2023, însă începerea lucrărilor a depins de finalizarea etapelor de proiectare, avizare și pregătire a amplasamentului. Organizarea de șantier a început în august 2025, în zona Brădet-Săcele, iar lucrările efective au fost demarate în luna septembrie.

În iulie 2026, Construcții Erbașu anunța depășirea unui stadiu fizic de 20%. Echipele lucrau la terasamente, consolidări, podețe și poduri, precum și la pregătirea sectoarelor pe care urmează să fie realizată structura rutieră.

Progresul obținut în primul an de execuție este relevant în raport cu dificultatea terenului. În cazul unui drum montan, avansul nu se măsoară doar în kilometri asfaltați. O parte importantă a lucrărilor este concentrată sub nivelul viitorului carosabil sau în afara acestuia: fundații, drenaje, podețe, ziduri de sprijin și intervenții asupra versanților.

De la construcții civile la infrastructură rutieră majoră

Proiectul de pe Valea Doftanei se înscrie într-o etapă de extindere a Construcții Erbașu către infrastructura de transport. Compania, cunoscută pentru proiecte medicale, educaționale, sportive și urbane de mare anvergură, și-a consolidat în ultimii ani capacitatea de a executa lucrări rutiere complexe.

În paralel cu modernizarea DJ102I, Construcții Erbașu lucrează la sectorul Suplacu de Barcău-Chiribiș al Autostrăzii Transilvania, primul contract de autostradă din portofoliul companiei. Cele două proiecte au condiții diferite, dar confirmă aceeași direcție de dezvoltare care implică utilizarea resurselor proprii, a echipelor specializate și a capacităților de producție pentru investiții majore de transport.

Pe Valea Doftanei, dificultatea vine din relieful montan și din numărul mare de lucrări de consolidare și traversare. Capacitatea de a coordona aceste intervenții pe un traseu de peste 25 de kilometri consolidează poziția Construcții Erbașu în rândul antreprenorilor români care pot prelua proiecte rutiere cu cerințe tehnice ridicate.

Valoarea totală actualizată a investiției a fost estimată la aproximativ 431,5 milioane de lei. Beneficiarul este Compania Națională de Investiții, iar proiectul este realizat în parteneriat cu autoritățile județene din Prahova și Brașov.

O investiție care poate schimba mobilitatea și dezvoltarea regiunii

Efectele modernizării DJ102I vor fi resimțite atât la nivel regional, cât și local. Legătura dintre Valea Doftanei și Brădet poate oferi o nouă opțiune de deplasare între Prahova și Brașov, reducând dependența de un singur coridor rutier.

Valea Doftanei are un potențial turistic important, însă accesibilitatea rămâne una dintre limitele dezvoltării sale. O conexiune modernă către Brașov poate atrage noi investiții, poate susține turismul și poate integra mai bine comunitățile montane în circuitul economic regional.

Finalizarea a fost estimată, în funcție de ritmul lucrărilor și de finanțare, pentru perioada 2027-2028. Până atunci, Construcții Erbașu are de executat una dintre cele mai complexe intervenții rutiere din portofoliul său care presupune transformarea unui traseu montan dificil într-o legătură funcțională între două județe.